Petele de pe faţa presei din Germania

"Complicitate la divulgarea de secrete" - aşa a sunat acuzaţia principală în cazul revistei "Cicero", a cărei redacţie a fost percheziţionată de poliţie în 2005. Mai mult, chiar şi locuinţa unuia dintre jurnaliştii acestei publicaţii a fost puricată de autorităţi, care încercau să afle dedesubturile publicării unei anchete de presă care cita documente secrete ale Oficiului Federal de Criminalistică. Cazul "Cicero" este cel mai spectaculos, dar nicidecum singurul de acest fel.

A început să nu mai mire pe nimeni faptul că Germania ocupă un modest loc 17 în ceea ce priveşte libertatea presei conform unui raport întocmit de organizaţia "Reporteri fără frontieră". Pe Michael Rediske, reprezentantul filialei germane a organizaţiei creată în 1985 de mai mulţi ziarişti francezi, nu-l surprinde câtuşi de puţin poziţionarea Germaniei între ţările a căror presă suferă de îngrijorătoare carenţe de libertate.

Rediske oferă în schimb exemplul ţărilor scandinave, unde presa se bucură de mult mai multă libertate. În Suedia, de pildă, autorităţile garantează protecţia surselor de informare, lucru despre care nu se poate discuta în Germania.

"În Germania se întâmplă deseori ca sursele să nu fie protejate, iar redacţiile ziarelor să fie scotocite. Nu cu foarte mult timp în urmă, Curtea Constituţională a decis însă că percheziţionarea sediului unui mic post de televiziune din Hamburg este neconstituţională. Din punctul de vedere al organizaţiei 'Reporteri fără Frontiere', sentinţa Curţii în acest caz întăreşte oarecum protecţia surselor de informare în Germania, chiar dacă, în mod cert, autorităţile vor încerca şi pe viitor s-o erodeze", spune Rediske.

Fără îndoială, în lipsa unor decizii ale Curţii Constituţionale favorabile presei, Germania ar fi stat şi mai rău la capitolul libertăţii presei. Recent, legea privind urmărirea mediului online, care ar fi permis statului controlarea computerelor personale a fost şi ea declarată neconstituţională. La fel şi stocarea întregului trafic de date de către operatorii de telecomunicaţii, indiferent dacă asupra abonaţilor planau sau nu suspiciuni de vreun fel.

Un alt pericol la adresa libertăţii presei în Germania îl reprezintă componenţa forurilor de control ale posturilor publice de radio şi televiziune. Deşi Constituţia nu permite statului să intervină în politica redacţională a acestora, din consiliile de supraveghere fac parte reprezentanţi ai politicului. Acest lucru reprezintă o ameninţare latentă a libertăţii presei, spun cei de la "Reporteri fără frontiere".

Autor: Marcel Fuerstenau / Vlad Drăghicescu

Redactor: Medana Weident