Petrolul este pe terminate

Heinrich Pieper este fermier în satul Wahrenholz din landul german Niedersachsen. Într-o vreme, speranţele industriei petroliere păreau a sălăşui în adâncurile pământurilor administrate de acesta. Simbolul speranţei – o banală sondă ce încă mai forează. Un dute-vino continuu, neîntrerupt de decenii.

„De câtă vreme stă sonda aceasta aici? Cred că de vreo 30 de ani.”, spune Heinrich Piper.

Primul sosit pe tărâmul făgăduinţei de la Wahrenholz a fost un concern francez. Succesul promis s-a dovedit a fi însă o simplă iluzie, lucru pe care îl ştie foarte bine şi Piper.

„Mă ocup de mult timp cu această chestiune şi ştiu prea bine că ceea ce avem aici nu este petrol, ci mai degrabă apă. De aceea, mulţi se întreabă ce facem noi aici, ce scoatem la suprafaţă.”

De altfel, petrolul exploatat la Wahrenholz nici nu îşi prea merită numele, dat fiind procentul de 98% de apă din compoziţia lui. Geologul Wolfgang Blendinger scutură din cap în clipa în care priveşte atent o probă din petrolul extras.

„Faptul că în Germania încă mai există locuri în care se încearcă extragerea de petrol este o dovadă a frustrării noastre. În mod normal am fi renunţat de mult timp la forarea unui petrol cu conţinut atât de ridicat de apă.”

Şi totuşi, concernele se încăpăţânează să extragă petrol până la ultima picătură. Începând cu anii 60, în Germania producţia de petrol a scăzut constant. În acelaşi fel stau lucrurile şi în state precum Rusia, America, Iran, Mexic sau Venezuela. Experţii sunt de părere că exploatările au atins nivelul maxim. Acest proces este cunoscut şi sub numele de Peak Oil, iar consecinţele lui sunt dramatice. De altfel, Agenţia Internaţională pentru Energie de la Paris a atras atenţia în luna februarie a acestui an că lumea se află în pragul unei crize a petrolului, care ar putea fi mult mai gravă decât actuala criză financiară.

Experţii agenţiei consideră că pentru a fi păstrat nivelul actual al producţiei de petrol, ar trebui descoperite încă patru Arabii Saudite. În condiţiile în care de ani buni, sursele de petrol descoperite sunt din ce în ce mai puţine, acest lucru este însă imposibil, spun aceiaşi experţi.

Şaptezeci la sută din petrolul produs la nivel mondial este consumat în domeniul transporturilor. Dincolo însă de automobile şi avioane, 90% din mărfurile produse se bazează direct sau indirect pe petrol. Ce este aşadar de făcut?

Expertul american Matthew Simmons, fost consilier al preşedintelui George W. Bush, vine cu patru propuneri concrete menite a apăra lumea de o criză a petrolului.

„Trebuie să călătorim mai puţin. Trebuie să încurajăm oamenii să muncească acolo unde doresc şi să îi plătim pentru productivitate. Veniturile trebuie calculate în funcţie de rezultatul muncii. Cu cât muncesc mai mult, cu atât vor fi mai bine plătiţi. Mâncarea trebuie produsă local pentru a micşora consumul de energie. Şi trebuie să oprim globalizarea bunurilor. Dacă vom face toate aceste lucruri, poate vom câştiga un răgaz de 50 de ani.”, crede Simmons.