Piaţa suvenirurilor naziste

Actele de identitate ale lui Hermann Göring, un şerveţel brodat cu svastici şi vulturul imperial, veselă din bucătăria lui Adolf Hitler. La sfârşitul lunii aprilie, Casa Vermot din Paris ar fi dorit să scoată la licitaţie obiecte din reşedinţa din Alpii bavarezi a lui Adolf Hitler şi din casa lui Hermann Göring, piese de colecţie pe care soldaţii francezi le-ar fi adus în ţară la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Intenţia de organizare a acţiunii a generat un val de indignare în Franţa. Organizaţiile evreieşti s-au arătat revoltate. Societatea civilă şi clasa politică la fel. În cele din urmă, casa de licitaţii a renunţat, decizie pe care ministrul francez al Culturii, Aurélie Filippetti, a catalogat-o "din perspectivă istorică şi morală o hotărâre înţeleaptă".

Teama faţă de cultul personalităţii

Pentru cea mai mare organizaţie evreiască din Franţa, CRIF, anularea licitaţiei a însemnat un pas în direcţia cea bună, însă nu e suficient. În opinia vicepreşedintelui Yonathan Arif, în principiu, comerţul cu asemenea obiecte ar trebui interzis pentru cumpărătorii normali. CRIF propune ca numai muzeele şi instituţiile istorice să le poată achiziţiona.

În Germania, comerţul şi/sau posesiunea sunt perfect legale, câtă vreme simbolurile epocii naziste nu sunt afişate în public. În schimb, legea interzice confecţionarea sau importarea acestor obiecte. Şi totuşi afacerea merge bine. În pieţele de vechituri, pe internet sau la aşa-numitele "licitaţii militare", se găsesc destule uniforme militare, decoraţii, insigne, arme şi cărţi. Aproape toate provin din Polonia.

Colecţionarii plătesc bine

"Piaţa cu articole sau simboluri naziste funcţionează de multă vreme", explică istoricul de artă Hans Ottomeyer. Mai ales în Germania şi SUA sunt mulţi colecţionari care lasă câte o mică avere la licitaţiile de profil. Preţul unei uniforme SS este de cel puţin 4000 de euro. În orice caz, în ultimul deceniu, comerţul cu obiecte scumpe a scăzut, mai ales că piaţa a fost invadată de falsuri. Între 10 şi 20% sunt imitaţii.

În calitate de fost preşedinte al Fundaţiei Muzeului de Istorie din Berlin, Ottomeyer a organizat numeroase expoziţii cu tema "Cel de-al Treilea Reich". "Am făcut-o pornind de la premisa că e mai bine să arăţi şi să discuţi, decât să ascunzi şi să taci." Dar a fost o experienţă amară, mai spune istoricul.

Aceste expoziţii nu ridică în slăvi pe nimeni şi nu contribuie la identificarea cu o anumită ideologie, ci au rolul de a oferi publicului o imagine clară şi critică asupra trecutului. Şi totuşi, mulţi dintre vizitatorii care au luat cu asalt Muzeul din Berlin n-au privit exponatele din acestă perspectivă.

Cel mai complicat este atunci când obiectele din perioada nazistă ajung în proprietate privată. În cazul majorităţii colecţionarilor nu se poate vorbi despre extremism de dreapta. Dar nici nu poate nimeni să demonstreze la ce folosesc aceste piese de colecţie.