Pictură contemporană românească la DW-Bonn

Expoziţia, în care expun Paul Gherasim, Horea Paştina, Mihai Sârbulescu, Simion Crăciun, Ion Grigorescu, Constantin Flondor, Dan Palade, Matei Lăzărescu, Andreea Flondor-Palade, Pierre Petrel, George Mircea şi Cristian Paraschiv a avut deja succesul bine meritat la Paris şi Berlin.

Adriana Winkler la vioară şi Mădălina Paşol la pian au completat cu măiestrie acest vernisaj cu piese de George Enescu, Bela Bartok şi Ludwig van Beethoven. Andriana Winkler este totodată Ataşat Cultural la Ambasada României din Berlin.

Pe culoarul lung cu deschidere spre Rin tablourile „priveau” răbdătoare. Afară toamna se anunţa prin certuri de raţe sălbatice, gâşte şi porumbei debusolaţi de gălăgia vapoarelor pline de turişti parcă şi mai gălăgioşi.

Pictură şi muzică pentru imaginea României

Expoziţia pictorilor români a atras un public german nu numai numeros, dar şi curios.

În deschidere, directorul general Deutsche Welle, Erik Bettermann, a subliniat contextul în care are loc această expoziţie: 20 de ani de la căderea Zidului din Berlin, de la prăbuşirea Cortinei de Fier. Bettermann a ţinut să explice publicului german în câteva cuvinte că România, ţara din care vin pictorii, este de 20 de ani eliberată de comunism, o ţară frumoasă pe care a vizitat-o de mai multe ori şi în care a fost primit de fiecare dată cu multă căldură.

Ambasadorul României, Excelenţa sa Lazăr Comănescu, a subliniat importanţa postului de radio Deutsche Welle, a mulţumit gazdelor germane, care, precum declară personal, i-au fost un partener constant în toţi anii din urmă - dovadă că ascultă şi astăzi programele importante ce privesc politica şi cultura la radio Deutsche Welle. Ambasadorul României a scos în evidenţă evoluţia pozitivă a relaţiilor politice şi economice germano-române într-o Europă unită, dar a ţinut să sublinieze şi eforturile comune pe plan cultural, dovadă fiind şi expoziţia de faţă.

Pictori români cu motive inspirate în Franţa

Nu puţini au oftat linistiţi, după toate cuvintele introductive, clinchete de pahare burgunde şi o plimbare pe culoarele DW. „Dar toamna asta românească arată ca la noi”, am auzit-o spunând pe o doamnă cu mult păr alb şi zâmbet rozaliu. Am încercat să-i explic că pictorii sunt români, dar toamna lor s-ar putea spune că e franţuzească, pentru că oiţele ce se odihnesc în paiele pictate în uleiuri blânde, peisajele şi castelele sunt o selecţie din creaţia în tabăra de vară din Franţa, regiunea Perche.

Pictorul Simion Crăciun (Berlin) avea să declare în cuvântul său introductiv următoarele:

„Ceea ce vedeţi aici este rezultatul unor fapte comune, desfăşurate în câteva etape. La iniţiativa pictorului Cristian Paraschiv am participat împreună cu primăria localităţii Bethonvilliers, unde Cristian şi-a instalat un atelier de vară într-un spaţiu generos, la o tabără de pictură mai neobişnuită. Pe scurt am lucrat în fiecare zi în gospodăria altei gazde, localnici din regiunea Perche, o rezervaţie naturală şi una din cele mai puternice regiuni agricole a Franţei. Asta a fost pentru început o experienţa.”

Expozitia, un eveniment în care s-au întâlnit români şi germani la un pahar de vin românesc, sandwishuri şi bere germană rămâne deschisă până la 12 octombrie, intrarea este liberă. Pictorii prezenţi la vernisaj, Cristian Paraschiv şi Matei Lăzărescu, ambii rezidând în Franţa, şi Simion Crăciun s-au bucurat să fie alintaţi cu vorbe şi priviri radiind de admiraţie din partea publicului german.

Tablourile expuse fragil pe holul generos (aici trebuie menţionată măiestria cu care Mihai Sârbulescu şi Simion Crăciun au ştiut să integreze lucrările în spaţiul galeriei DW) au avut şansa unei întâlniri din care s-a putut simţi din primul moment că arta românească este originală, este încă destul de necunoscută şi un „bun liant” către lume pentru a refrişa imaginea României, cum a subliniat şi Ambasadorul României în discursul său.

Numitorul comun – un „acasă” în artă

Pictorii, mi-a povestit Cristian Paraschiv, s-au mai bucurat văzând de pe terasa spaţioasă cum tablourile pot reflecta pajiştea de pe malul Rinului, au stat de vorbă cu vizitatorii şi speră să revină cât se poate de curând cu noi creaţii, al căror numitor comun va fi lumina, ce va reuşi să pătrundă în misterul spiritului aparte de unde se inspiră şi izvorăşte arta: satul natal, sufletul rămas acolo între bătaia de clopot şi tindele caselor părinteşti.

Autor: Anni-Lorei Mainka

Redactor: Robert Schwartz