Piruetele lui Voronin

ar astăzi îl primeşte la Chişinău pe liderul revoluţiei de catifea din Georgia, Mihail Saakasvili. Ce-l determină, însă, pe preşedintele comunist să recurgă la astfel de piruete?

Mai întâi de toate să nu uităm de faptul că întâlnirile lui Vladimir Voronin cu cei care au adus libertatea în Ucraina şi Georgia au loc cu 5 şi, respectiv, cu 4 zile până la alegerile parlamentare din Republica Moldova. Contactul direct cu preşedinţii Ucrainei şi Georgiei, ca de altfel, şi vizita de acum o lună la Chişinău a preşedintelui României Traian Băsescu, îl avantajează pe Voronin care caută să rupă o felie din electoratul cu viziuni pro-occidentale ca să-şi recupereze procentajul pierdut în urma atitudinilor antiruseşti din ultima vreme. Aceasta ar fi şi una din explicaţiile inopinatei vizite de ieri a lui Vladimir Voronin la Kiev şi a celei întreprinse astăzi la Chişinău de Mihail Saakasvili. Această supoziţie are dreptul la viaţă dacă ţinem cont de faptul că până acum nu s-a anunţat nici un motiv oficial care să explice necesitatea acestor “vizite-fulger”.

Dar, în acelaşi timp, este evident că aceste întâlniri, dincolo de conotaţia lor electorală, trebuie privite şi ca un element al unui scenariu strategic al Statelor Unite care încearcă să determine o linie a politicii externe din partea Republicii Moldova, similară cu cea a Georgiei şi Ucrainei. De fapt, SUA nu fac altceva decât să ajute aceste trei ţări – Georgia, Ucraina şi Republica Moldova – să-şi unească eforturile pentru a scăpa de presiunile politico-militare ale Federaţiei Ruse, deoarece după instalarea la Kiev a unei administraţii dezagreate de Kremlin, regimul separatist pro-rus de la Tiraspol a devenit la fel de periculos pentru Ucraina ca şi pentru Republica Moldova. Prin urmare, acest plan corespunde perfect intereselor naţionale ale celor trei state.

Singurul loc de întâlnire al acestor ţări, cu excepţia Comunităţii Statelor Independente creată de Rusia pe ruinele fostei URSS, este GUUAM – o organizaţie de cooperare economică, înfiinţată în 1997 la Strasbourg. Denumirea provine de la iniţialele ţărilor-membre - Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan, Moldova. Mai multe proiecte, inclusiv cel cu privire la crearea centrului virtual al GUUAM şi a Sistemului informaţional analitic sunt implementate în cadrul organizaţiei cu susţinerea SUA. Nu în zadar unul dintre subiectele principale discutate la întâlnirea Voronin-Iuşcenko de ieri şi Voronin-Saakasvili de astăzi este CITEZ

"perspectivele extinderii rolului GUUAM".

Întâlnirea de ieri a lui Victor Iuşcenko cu Vladimir Voronin s-a încheiat cu semnarea unei declaraţii axată pe principiile obiectivului comun de integrare europeană şi al dezvoltării neabătute a relaţiilor economice în baza standardelor Uniunii Europene. O importanţă majoră se acordă în declaraţie chestiunilor ce ţin de securitatea regională şi modalităţii de soluţionare a problemei transnistrene. În acest sens în document se menţionează necesitatea instituirii unui control vamal mixt pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene şi antrenarea SUA şi-a Uniunii Europene în calitate de observatori în procesul de soluţionare a conflictului transnistrean.

Aproximativ aceleaşi chestiuni urmează a fi discutate astăzi şi în timpul vizitei la Chişinău a lui Mihail Saakasvili. Atâta doar că preşedintele georgian şi-a manifestat dorinţa de a se întâlni şi cu liderii opoziţiei din Republica Moldova. Saakasvili a declarat ieri ziariştilor georgieni că va merge la Chişinău să “susţina poporul moldovenesc în lupta pentru independenţă şi alegerea europeană".