PKK se întoarce

Sub denumirea de ”Congresul Poporului Kurd”, Partidul Muncitoresc din Kurdistan încearcă, de o vreme, să treacă drept o formaţiune pacifistă. Însă recentele descoperiri de material exploziv şi ameninţările la adresa turiştilor şi investitorilor demonstrează, o dată în plus: PKK rămâne ceea ce a fost mereu – o organizaţie teroristă. Care nu-şi poate asuma, în mod legitim, dreptul de a fi porta-vocea întregii comunităţi kurde din Turcia şi din statele învecinate şi care acţionează mereu atunci când adversarul comite greşeli în serie.

Adversarul PKK este statul turc. Iar statul turc încă mai comite acele greşeli pe care le-a făcut mereu atunci când se străduia să găsească o soluţie pentru problema kurdă. În vreme ce armata încearcă să lichideze gherilele PKK operând dinspre nordul Irakului, pe plan politic se întâmplă încă prea puţine. Cum ar fi un plan concret de combatere a sărăciei din Anatolia de sud, fief-ul tradiţional al kurzilor turci. Nici reformele solicitate de Bruxelles în vederea apropierii de Uniunea Europeană nu evoluează suficient de rapid. Activişti kurzi zac, încă, în închisori turce sub condamnări de delicte de opinie politică. Interdicţia funcţionării instituţiilor media în limba kurdă nu mai este în vigoare. Teoretic. Însă un post public de televiziune pentru kurzi nu este în atenţia autorităţilor – care se tem că astfel de instituţii ar putea fi infiltrate de oamenii PKK.

Nimeni din Turcia nu poate fi obligat să negocieze cu PKK sau să cedeze în faţa ameninţărilor teroriste. Dar ar cam fi vremea ca Ankara să accepte realitatea: există o minoritate kurdă substanţială şi aceasta are dreptul la autonomie culturală. Asemeni tuturor statelor lumii, Turcia are dreptul de a combate terorismul. Ar trebui să găsească soluţiile politice de izolare a Partidului Muncitoresc din Kurdistan. În contextul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, Turcia chiar nu-şi poate permite o reescaladare a conflictului kurd.