Plăcerea de a fi diplomat american

Nu e limpede dacă diplomatul american a spus-o cu un anumit tâlc sau dacă a fost pur şi simplu o constatare venită spontan pe buzele sale, dar cu siguranţă această frază scoate definitiv din joc o temă de campanie: ”Vreţi să fac o predicţie? Prevăd că alegerile vor fi câştigate de un candidat puternic pro-american, pro-european. Pot spune asta pentru că toţi cei implicaţi în alegeri au spus în discursurile, declaraţiile, carierele lor, că sunt angajaţi faţă de valorile occidentale, UE, NATO, parteneriatul transatlantic. E un loc grozav în care să te afli.” (Duane Butcher, ziare.com). E o frază care are sens deplin pentru cei care cunosc dificultăţile prin care trec diplomaţii americani în ţări ostile sau circumspecte sau în cele, aşa-zicând, neutre, dar care spune ceva şi despre situaţia politică românească.

În campania electorală din 2009, Mircea Geoană a fost acuzat că ar întreţine relaţii secrete cu Rusia în dauna orientării strategice a României. Tema a fost exploatată copios în tot felul de modalităţi indirecte şi părea să aibă consistenţă de vreme ce Geoană plecase într-o călătorie secretă la Moscova. Faptul că mult după ce ecourile alegerilor se stinseseră, ambasadorul SUA spunea cu ocazia unui 4 iulie că Geoană este ”cel mai bun prieten al Americii de la Bucureşti” nu mai avea cum să schimbe lucrurile. Ce căutase Geoană la Moscova nu este clar nici astăzi, dar cu siguranţă că nu era vorba de a schimba politica de alianţe. Înaintea declaraţiei însărcinatului cu afaceri Duane Butcher, care tocmai şi-a încheiat misiunea, se creaseră toate premisele pentru ca tema ”Est-Vest” să revină în campanie cu aceeaşi virulenţă ca în 2009. Militanţii loiali preşedintelui Băsescu şi-au rezumat de multe ori programul politic prin expresia ”direcţia Vest”. Totodată ei sugerau că PSD şi PNL, a cărui schimbare de orientare ar fi neconvingătoare, ar nutri pe mai departe simpatii estice şi ar plănui în secret o apropiere de Moscova. În chipul acesta crud şi explicit au spus-o puţini, dar, în chipuri aluzive, mulţi alţii au repetat mesajul de nenumărate ori.

Presa favorabilă lui Traian Băsescu a acreditat ideea că SUA vor avea un cuvânt greu de spus în ce priveşte alegerea viitorului preşedinte şi că unii candidaţi sunt de pe acum excluşi, căci nu s-ar afla în graţiile Washingtonului. Chiar dacă ar fi adevărat că SUA are preferinţele sale, ceea ce se întâmplă oricui, o asemenea idee larg răspândită ar face însă deservicii grave imaginii americanilor în România. Washingtonul nu are în mod vădit niciun interes să se creadă că ar trage sforile la Bucureşti. În orice caz, declaraţia diplomatului american este de natură să transmită mesajul că SUA este neutră faţă de alegerile prezidenţiale din România şi că nu va interveni în niciun fel în procesul electoral.

Din toate punctele de vedere un asemenea mesaj este de înţeles şi survine într-o oarecare măsură ca o obligaţie diplomatică, dar el are efectul particular că va scoate din campanie aşa numita ”direcţie Vest” sau, dacă nu o va elimina cu totul, îi va atenua forţa de impact.

Este bine că se întâmplă aşa, căci într-o prea mare măsură dezbaterile electorale din România s-au concentrat pe teme false: cum ar fi un anti-comunism tardiv şi închipuit sau opoziţia dintre pro- şi anti-occidentali. Copleşite de subiecte fictive, adevăratele probleme ale politicii şi societăţii româneşti au rămas insuficient discutate. Nu avem nicio garanţie că de data aceasta va fi mai bine, dar cel puţin s-a restrâns aria mistificărilor.