Planeta - preţul corect

Fostul economist şef al Băncii Mondiale, Nicholas Stern, apreciază că absenţa unor măsuri ferme privind protecţia mediului ar putea costa, anual, până la 20% din PIB-ul global.

Prognozele sună uşor apocaliptice: mare parte din Europa de Sud va semăna cu Sahara de astăzi; Bangladesh-ul va fi în mare parte inundat; fluviile care coboară din Himalaya îşi vor ieşi din albii şi vor ucide milioane. Scenariile sumbre includ sărăcie, foamete, migraţii, conflicte.

Lordul Nicholas Stern, autorul acestor prognoze, încearcă să atragă atenţia că nu este un profet al armaghedonului: "Martin Luther King nu vorbea despre un coşmar, ci despre un vis. Trebuie să vorbim deschis despre riscuri. Dar nu e suficient să discutăm. Trebuie să găsim soluţii, să arătăm ce trebuie făcut şi asta este tema cea mai fierbinte".

Fost economist şef al Băncii Mondiale şi expert în chestiuni ce ţin de climă, Nicholas Stern, e convins că omenirea poate face multe pentru a stopa modificările climatice, pentru a păstra planeta mai curată, mai sigură, mai dreaptă - într-un cuvânt, mai locuibilă.

Cu acest mesaj călătoreşte prin lume şi ţine prelegeri. Recent a primit doctoratul onorific al Universităţii Tehnice din Berlin, ocazie cu care a vorbit despre nevoia unei noi revoluţii - una industrială, care să înlăture emisiile excesive de CO2 şi să instituie noi tehnologii prietenoase cu mediul.

"Emanăm, în prezent, 50 de gigatone de gaze cu efect de seră. Până în 2030 trebuie să coborâm la 30 de gigatone anual pentru ca, în 2050, să ajungem la mai puţin de 20 de gigatone".

În traducere, cifrele exprimate de Stern înseamnă că, la orizontul de aşteptare, emisiile de CO2 pe cap de pământean ar trebui să fie de două tone anual; prin comparaţie, unui european îi revin, astăzi, 12 tone iar unui american 24.

Printre priorităţi: electricitatea şi transportul rutier ar trebui să nu mai polueze, până în 2050. Şi, desigur, salvarea fondului forestier al planetei.

Un studiu pe care Stern l-a oferit Guvernului britanic indică diferenţa dintre costurile unor măsuri de stopare a schimbărilor climatice şi cele ale indiferenţei.

Astfel, în absenţa acţiunii, într-un viitor apropiat, până la 20% din produsul intern brut al omenirii ar urma să fie consumat, anual, pentru înlăturarea stricăciunilor. Un program raţional, lansat acum, ar însemna un efort de sub un procent, la nivel global.

Câte 50 de miliarde de dolari alocaţi anual, până în 2015, ar însemna nu doar un aport al statelor puternic industrializate, ci şi o investiţie într-un viitor mai sănătos.

Stern crede, până una-alta, că următoarele două-trei decenii vor atrage o schimbare greu imaginabilă, astăzi:

"Va fi mai importantă decât inventarea căii ferate sau a electricităţii. Va urma o perioadă a inovaţiilor şi descoperirilor, o altă revoluţie industrială, care va genera şi emisii reduse de CO2 iar lumea va deveni un loc mai curat, mai liniştit, mai sigur şi mai biodivers".

Autori: Betiina Marx / Cristian Ştefănescu
Redactor: Ovidiu Suciu