Planul ucrainean de rezolvare a crizei transnistrene

Tendinţa de a secretiza dezbaterile asupra unei chestiuni de maxim interes public, care ar putea pecetlui pentru mult timp înainte soarta Basarabiei, este nu doar dubioasă, dar şi, din punct de vedere moral, nedreaptă faţă de cei care au murit în războiul moldo-rus de la Nistru de acum 13 ani. Pe de altă parte, planul propus de liderul de la Kiev conţine mai multe prevederi care au fost respinse din start de către opoziţia politică parlamentară care l-a ajutat pe Voronin să obţină cel de-al doilea mandat de şef al statului. În primul rând, opoziţia nu este de acord cu organizarea alegerilor legislative în Transnistria înainte de demilitarizarea şi democratizarea regiunii. Ţinând cont de acest dezechilibru politic, se poate presupune că prin conservarea dezbaterilor parlamentare în problema transnistreană, liderul comunist încearcă să ascundă ruptura survenită între putere şi opoziţie, care oricum a devenit vizibilă mai ales după ce autorităţile comuniste au început reinstalarea, prin localităţile din preajma Chişinăului, a monumentelor lui Lenin.

Transmiterea în direct la televiziune şi radio a şedinţei respective şi acordul şovăielnic al comuniştilor în privinţa planului Iuşcenco i-ar putea determina pe liderii opoziţiei parlamentare să renunţe public la calitatea de amici ai puterii, ceea ce ar însemna sfârşitul „consensului politic” dintre putere şi opoziţie, element care a fortificat încrederea instituţiilor europene faţă de intenţiile reformatoare nobile anunţate de preşedintele Voronin.

Să vedem, în cele ce urmează, care sunt opţiunile forţelor politice din Parlamentul de la Chişinău faţă de planul ucrainean de soluţionare a crizei transnistrene. Grupul parlamentar majoritar al comuniştilor a anunţat că sprijină, în mare parte, propunerile Kievului, dar cu o singură condiţie – ca procesele politice în regiunea transnistreană, inclusiv alegerile legislative, să se desfăşoare fără Igor Smirnov şi gruparea acestuia. Între altele, acesta a fost unul dintre subiectele de bază discutate, la sfârşitul săptămânii trecute la Odesa, de către preşedinţii Voronin şi Iuşcenco, de rând cu chestiunea privind monitorizarea internaţională a segmentului transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Al doilea ca mărime grup parlamentar este Alianţa „Moldova Noastră” unii reprezentanţi ai căruia sunt suspectaţi de întreţinerea unor relaţii dubioase cu liderii separatişti de la Tiraspol şi cu anumite forţe politice de la Moscova. Deloc întâmplător, poziţia liderilor acestui grup de deputaţi coincide cu cea a Tiraspolului şi Rusiei: „Proiectul este bun şi trebuie pus în aplicare!”. În sfârşit, al treilea grup de deputaţi - creştin-democraţii, democraţii şi social-liberalii – sunt de părere că planul ucrainean este periculos pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova. Această poziţie coincide, de altfel, cu cea exprimată de preşedintele României Traian Băsescu. El a declarat în cadrul summit-ului GUUAM din luna aprilie de la Chişinău că organizarea, sub patronaj internaţional, a unor alegeri legislative în Transnistria va legitima autorităţile separatiste din acea regiune.

Mai există, însă, câteva opinii şi evenimente relevante în acest context produse zilele acestea: Ambasadorul cu misiuni speciale al Ministerului rus de Externe, Igor Savolski, a declarat pentru RIA "Novosti" că Moscova nu va putea îndeplini condiţia de demilitarizare a regiunii transnistrene impusă de Chişinău, deoarece „administraţia de la Tiraspol, care controlează acel teritoriu, nu-i permite Rusiei să-şi evacueze din Transnistria patrimoniul militar. Prin urmare nici militarii ruşi nu vor pleca de acolo, deoarece ei păzesc acele depozite cu armament". De ce atunci ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău Nikolai Reabov a salutat planul ucrainean de soluţionare a diferendului transnistrean? Răspunsul la această întrebare îl găsim în aceeaşi declaraţie făcută de Savoliski pentru RIA „Novosti”: „Planul ucrainean a readus Chişinăul la masa de negocieri”. Cu alte cuvinte, cu ajutorul lui Victor Iuşcenco şi a secretarului Consiliului de securitate al Ucrainei, Petro Poroşenko, Rusia a reuşit să-l determine pe Voronin să renunţe la ambiţia de a nu mai negocia cu Igor Smirnov, negocieri care timp de mai bine de un deceniu n-au dat absolut nici un rezultat. În mod suspect, acelaşi interes transpare şi din declaraţia lui Petro Poroşenko făcută după întâlnirea de joia trecută cu Igor Smirnov. Oficialul ucrainean a spus că „principala prevedere a planului Ucrainei ţine de reluarea procesului de negocieri”. Imediat după această declaraţie, Tiraspolul a şi înaintat prima condiţie - renunţarea de către Ucraina la blocada economică impusă Transnistriei.