Pledoarie pentru neutralitate în şcolile germane

Decizia tribunalului afectează nu doar statutul de neutralitate pe care sunt obligate să-l adopte şcolile, ci şi eforturile depuse de guvern şi de societate în privinţa integrării. Pe de altă parte, conform interpretărilor moderne ale Coranului, credinciosul poate să se roage şi în afara timpului destinat în mod normal rugăciunii, dacă el este muncitor sau este împiedicat din alte motive să îşi facă rugăciunea la timp. Libertatea religioasă la care fac trimitere judecătorii a fost ce-i drept, de la introducerea ei în anii 70, tratată cu mănuşi şi deseori abuzată.

Începând cu anii 90, conducătorii islamişti din Germania, au ajuns la concluzia că eforturile depuse în direcţia integrării de către guvern pot fi catalogate drept "o declaraţie de război împotriva islamului". Tocmai din cauza proastei înţelegeri a libertăţii religioase, în oraşele germane şi-au făcut apariţia grupări extremiste care se opun civilizaţiei şi modernismului.

Libertatea religioasă ar trebui să permită atât construirea de moschee, cât şi dreptul de asumare a propriei identităţi şi rădăcini culturale. Există însă situaţii în care statul trebuie să garanteze neutralitatea. În şcoli, de pildă, unde altele sunt normele şi priorităţile, şi unde trebuie create premisele unor politici viabile de integrare, care să permită o convieţuire paşnică. Cine dezbate astăzi chestiunea încăperilor din şcoli în care musulmanii sau creştinii ar putea să se roage, ar trebui să ţină seama şi de încăperile în care s-ar putea retrage, din aceleaşi motive, evreii sau budiştii. Tocmai de aceea, religia trebuie să rămână ceea ce este, respectiv o chestiune privată.

Autor: Baha Güngor / Vlad Drăghicescu
Redactor: Medana Weident