Pliciul groazei. Prigoana, cel mai mare roman

Pe stalpi, prin plopi, lipite pe spatele babelor care nu stiu asta, gasim afise cu pliciul. Cu asta merge cel mai important candidat al celui mai important partid din tara la alegerile locale. Evident, el nu stie nimic despre toata chestiunea, dar nici nu se opune.

Cu simbolul "pliciul", obiectul ala cu care mai altoia, pe vremuri, fundul Adrianei Bahmuteanu. Nevasta-sa. Cum sa nu prinda asta la romani? Cum sa nu fie asta simbolul Romaniei populare, al Romaniei profunde? Cum sa nu atinga asta fibra profunda a romanului hatru? Cum sa n-o faca sa vibreze? Pliciul, tata. Altoirea nevestei. Pe langa sprit, berea la pet, seminte, muzica la maxim la bloc si alte asemenea lucruri. Ca sa stim unde stam.

In Romania secolului XXI, un simbol care aminteste de caftitul nevestei e brand personal, motiv de mandrie, de glume cu ras complice, in hohote, si asa mai departe. Doar suntem in tara eroilor lui Caragiale, a lui Bula. Si dupa asta, ne mai si miram ca ne privesc unii asa cum ne privesc.