PNL respinge orice colaborare cu PSD

Precizările lui Teodor Stolojan nu sînt inutile. Partidul Naţional Liberal are nevoie să se despartă cît mai ferm de imaginea sa anterioară de partid tranzacţionist şi oportunist. "Dacă cumva nu vom putea întruni majoritatea în Parlament sau nu vom reuşi să realizăm o cooperare pentru a forma majoritatea în Parlament, atunci preferăm să rămînem în opoziţie. Sub nici o formă nu vom colaborara cu PSD", a precizat liderul liberal. Preşedintele PNL a răspuns astfel vicepreşedintelui PSD Nicoale Văcăroiu care nu a exclus o colaborare cu liberalii după alegeri.

Ironia situaţiei este că PNL şi-a cîştigat această reputaţie tocmai atunci cînd, în 1991, a acceptat să participe la formarea unui guvern de coaliţie condus de Teodor Stolojan, pe atunci un tehnician din Ministerul de finanţe, preferat de Ion Iliescu. Ulterior PNL va fi sancţionat de alegători şi va rămîne în afara Parlamentului. După alegerile din anul 2000 PNL a recidivat semnînd un protocol de colaborare cu PSD, protocol pe care îl va denunţa ulterior, dar nu fără să fi înregistrat pînă atunci grave pierderi de imagine. După anul 2000, se părea că un singur partid mai face opoziţie şi acela era PD-ul condus de Traian Băsescu.

Alianţa dintre PNL şi PD pare să fie astăzi o construcţie destul de robustă, dar totuşi nu există nici o garanţie, alta decît voinţa politicienilor, că după alegeri, Alianţa nu se va rupe. De aceea precizările lui Stolojan nu sînt deloc inutile, iar repetarea lor este firească. PNL are nevoie de acest plus de credibilitate. În 1990, cînd au apărut, graţie unor supravieţuitori ai închisorilor comuniste, partidele numite istorice, liberalii aveau mai multă audienţă şi erau mai simpatici decît ţărăniştii, dar s-au dovedit, în schimb, fără caracter. Aşa se face că au trecut printr-o lungă şi dureroasă penitenţă. Liderii de acum ai liberalilor sînt aşadar preocupaţi să ofere imaginea unei grupări mai ferme şi mai puţin dispuse la combinaţii oportuniste.

Există însă şi alte considerente, mai generale, care pledează pentru o linie politică mai fermă. În primul rînd, Alinaţa PNL-PD ca să cîştige alegerile din toamnă va trebui să cîştige integral şi acel electorat mai radical care după 2000 a rămas fără reprezentare şi care nu vede în PSD o varianta politică plauzibilă.

În al doilea rînd, viaţa politică românească, în întregul ei, are nevoie de o fermă structurare. Este nevoie de o polarizare clară care să dea certitudinea unei alternative reale. Altfel viaţa politică românească va tinde să rămînă monocoloră, cu vagi nuanţe schimbătoare în funcţie de alianţele de moment ale partidului dominant. Un PSD în alianţă cu PRM şi cu PSM a fost mai naţionalist şi mai conservator, un PSD în alianţă cu UDMR a devenit mai deschis faţă de problematica minorităţilor, iar un PSD în alianţă cu PNL ar putea fi mai liberal în politicile economice. Or, pentru ca politica românească să propună o reală alternativă este nevoie ca alegătorii să aibă încredinţarea că Opoziţia nu se va sparge din oportunism, oferind PSD-ului nuanţele de care nevoie.