Pod de crize peste Prut

"Scenariul tinde să devină normalitatea Moldovei", comentează elveţienii. Despre candidatul Marian Lupu "se presupunea că dispune dacă nu de un suport masiv, cel puţin de un bazin de simpatizanţi în Partidul Comuniştilor", din care a dezertat pentru a se alia cu pro-europenii; se vede, însă, treaba că preşedintele comunist, Vladimir Voronin "îşi conduce echipa cu o mână de fier". Există, se pare, o soluţie de a evita un blocaj prelungit, pe care o ştie preşedintele Parlamentului, Mihai Ghimpu; dar "care este această ieşire din blocaj e greu de spus - căci Ghimpu păstrează informaţia numai pentru el însuşi", conchide NZZ.

""Nici un preşedinte - nici o problemă", notează şi Frankfurter Allgemeine Zeitung. Observaţiile din acest ziar sunt completate de scenarii posibile, în general favorabile Guvernului Filat, şi o concluzie: "În fosta republică sovietică, de la politicienii aleşi nu se aşteaptă nimeni la cine ştie ce. E suficient dacă nu deranjează".

Două Românii, o singură imagine. Căci, dacă trecem Prutul, tabloul se prelungeşte ca într-un colaj panoramic reuşit: "Încă dinaintea prezentării noului Cabinet în Parlament, premierul desemnat Liviu Negoiţă este refuzat de social-democraţi, naţional-liberali şi de minoritatea maghiară. Cele trei partide îl preferă pe actualul primar al Sibiului, Klaus Johannis, pe care, însă, îl refuză preşedintele Traian Băsescu". Cercul vicios, povestit în câteva rânduri de Wiener Zeitung, este descrierea lungă a titlului: "România nu-şi găseşte ieşirea din criză", o criză "care durează deja de la mijlocul lui septembrie şi tărăgănează o ţară puternic lovită economic".

Die Welt

dă trezirea celor care au sărbătorit cu fast Căderea Zidului Berlinului, amintind că, în alte părţi, sfârşitul lui 1989 s-a scris altfel. "O mie de victime, nici un vinovat", aminteşte, încă din titlu, ziarul, reproşând opiniei publice că, deşi a discutat mult despre trecutul României adus în prim plan de Nobelul Hertei Müller şi deşi a fost deseori pusă în faţa culturii româneşti, în vremea din urmă, nu a vorbit deloc despre Teodor Mărieş şi greva foamei pe care acesta o face. Mai exact, despre cauzele care l-au determinat la forma aceasta de protest - dosarele nerezolvate ale Revoluţiei. Întrebarea care aşteaptă încă răspuns în România este "ce s-a întâmplat după fuga Ceauşeştilor". Altfel spus: de ce s-a murit masiv mai ales după căderea propriu-zisă a dictaturii. "Majoritatea politicienilor au trecutul legat de comunism (...) O anchetă care să verifice rolul dubios jucat de Ion Iliescu în revoluţie, a fost blocată din vicii de formă", notează Die Welt, adăugând că şi succesorul lui Iliescu, Traian Băsescu "ar fi avut contacte strânse, în trecut, cu Securitatea".

În plus, ziarul citează Comisia Europeană, dezamăgită de cursul reformelor justiţiei: bat pasul pe loc şi nici perspectivă nu au. "În anul 20 de după căderea ei, dictatura este în continuare vizibilă şi omniprezentă - întocmai ca, de altfel, imaginea simbol a turismului bucureştean, Palatul Parlamentului. A fost construit sub patronajul lui Nicolae Ceauşescu", încheie ziarul german.

Discursul cancelarului Angela Merkel în faţa Parlamentului federal a fost altfel rostit şi altfel primit decât ceea ce s-a întâmplat, cu o săptămână în urmă, în Congresul Statelor Unite. "Fără patetisme, serioasă şi decisă - aşa a părut Merkel în Bundestag. A prezentat, însă, cinci puncte de interes, fără să vorbească despre soluţii. Contractului de guvernare conservator-liberal îi lipsesc coordonate fundamentale, aşa că, deocamdată, echipajul vâsleşte în derivă", scrie Thüringer Allgemeine. Iar Westdeutsche Zeitung se grăbeşte să le dea peste nas celor care au remarcat din discursul cancelarului numai "adevărurile": vremurile sunt grele, criza nu a trecut, şomajul va mai creşte: "Este trivial. De fapt, coaliţiei îi lipseşte propriul proiect de guvernare, aşa că tergiversează, recurgând la analize".

Salvarea Angelei Merkel vine dinspre nord: Information, din Copenhaga, face portretul ideal al celui ce ar trebui să devină preşedintele Uniunii Europene: "Un ego cu prestanţă internaţională, capabil să se măsoare cu cei mai grei dintre greii lumii, dar şi în stare să intre în clinciuri cu aceştia - şi nu în ultimul rând, suficient de diplomat pentru a-şi strânge propriile trupe. Cum Angela Merkel nu este interesată de acest job, nu există nici un candidat serios pentru Preşedinţia UE".

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz