Polanski: punct şi de la capăt?

Pe americani i-a iritat serios hotărârea magistraţilor elveţieni de a sancţiona un grav viciu de procedură al justiţiei de peste ocean. Dar nu pare să-i fi impresionat prea mult. SUA şi-au exprimat dezamăgirea iscată de refuzul Elveţiei de a-l extrăda americanilor pe celebrul cineast acuzat că ar fi comis un abuz sexual asupra unei minore în vârstă de 13 ani.

Or, refuzând să pună la dispoziţia judecătorilor din Confederaţie protocolul unui interogatoriu probând că Polanski şi-a ispăşit deja pedeapsa pentru fapta comisă acum 3 decenii, justiţia americană ar trebui să-şi pună cenuşă în cap. Fiindcă ea însăşi le-a dat elveţienilor posibilitatea de a ieşi dintr-un grav impas juridic şi moral.

Potrivit ministrului elveţian al justiţiei, "aprofundatele cercetări efectuate nu au permis excluderea în suficientă măsură a posibilităţii ca cererea de extrădare avansată de autorităţile americane să conţină un viciu de procedură".

Încât, pe de o parte, justiţia elveţiană şi-a demonstrat independenţa. Mai întâi l-a arestat pe Polanski, ţinându-l timp de 10 luni după gratii, sub ameninţarea extrădării în America, unde-l aştepta eventual detenţia pe viaţă, pentru ca apoi să-şi afişeze suveranitatea prin amendarea unui viciu de procedură al procuraturii americane.

Pe de altă parte, rămân deschise chestiunile de fond. Polanski însuşi a admis că i-a administrat adolescentei, venite la el să obţină un rol, şampanie şi droguri înainte de a întreţine cu ea relaţii sexuale în ciuda protestelor ei. Or, violarea unei fete de 13 ani de către un adult nu este o bagatelă, ci o crimă.

În 1977, autorul unor filme de mare succes, precum Chinatown şi Rosemary’s Baby a fost inculpat între altele pentru viol. Capetele de acuzare au fost apoi modificate, inculpatul fiind învinuit doar de relaţii sexuale ilegale, în urma unei tranzacţii juridice legale, menite între altele să pună victima minoră la adăpost de supliciile unui proces.

În consecinţă, cineastul a petrecut 42 de zile în detenţie, sub supraveghere psihiatrică. Ulterior, judecătorul însărcinat cu dosarul său şi-a revocat angajamentul, hotărât fiind să obţină condamnarea acuzatului la închisoare perpetuă. Aflând de această schimbare, Polanski a fugit din SUA şi nu s-a putut reîntoarce nici pentru a-şi lua în primire premiul Oscar. Ulterior, victima a cerut clemenţă pentru Polanski, dar nu i s-a dat ascultare. După mai bine de 30 de ani, în septembrie trecut, poliţia elveţiană l-a arestat şi închis pe cetăţeanul franco-polonez în vârstă de 76 de ani. Căruia i s-a impus apoi o cauţiune de 3 milioane de euro precum şi o brăţară electronică înainte de a fi ţinut în arest la domiciliul său din oraşul elveţian Gstaad.

Eliberarea sa a reaprins controversa cu privire la privilegiile de care s-ar bucura celebrităţile în faţa unei justiţii prea sensibile la presiuni. Disputa, legitimă în sine, n-a fost din păcate lipsită de oarecari conotaţii populiste, anti-intelectualiste şi antisemite, legate de statutul profesional, de succesul artistic şi de originea etnică a învinuitului. Mass-media europeană de stânga s-a prevalat de acest dosar şi s-a năpustit cu poftă asupra lui Polanski. A făcut-o într-o manieră cu totul distinctă de atitudinea ei virulent critică, în genere, faţă de justiţia americană. O justiţie, căreia, pentru prima dată în istorie, i s-a elogiat în Europa rigoarea şi perseverenţa extraordinară, deşi aceiaşi presă de stânga o cotează constant ca excesiv de conservatoare, de severă, ba chiar drept crudă, draconică şi inumană.

Evident, nu trebuie pentru nimic în lume lăsată să scape de pedeapsa cuvenită o personalitate doar pentru că ar avea merite ieşite din comun ori se bucură de influenţă. Fiat iustitia, et pereat mundus.

Dar, după atâta amar de vreme, a sosit timpul să se pună punct dosarului Polanski. Şi mai ales să se înceteze manipularea lui în scopuri propagandistice - oricare ar fi ele. Sistemele de justiţie din statele lumii libere au destule probleme acute de rezolvat în această epocă a ameninţării cu genocidul terorist ca să nu-şi risipească obsesiv energiile în vendete populare. Sau în partide de feroce box cu umbrele trecutului.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz