Polemică româno-bulgară pe tema pregătirilor de aderare

Polemica aceasta resuscitează de fapt antipatii mai vechi şi cu greu reţinute într-un context de rivalitate politică pronunţată. Chiar dacă în ochii americanilor, de exemplu, rivalitatea dintre români şi bulgari pentru admiterea în NATO a părut la vremea respectivă ridicolă şi contraproductivă, aici în Balcani ea a încurajat concurenţa în sensul ei stimulator. Ţări mici cu istorii mai degrabă umile, România şi Bulgaria sînt astăzi dornice de afirmare şi de aceea spiritul public din cele două ţări este animat de dorinţa de a-i întrece măcar pe vecinii din imediata apropiere. Nici din perspectiva Europei occidentale rivalitatea aceasta nu are sens, dovadă fiind faptul că ele fac parte, cel puţin deocamdată, din acelaşi calendar al extinderii.

Privind însă lucrurile din imediata lor apropiere, se poate observa că între români şi bulgari nu există o comunicare foarte mare şi că România are cu Ungaria, de exemplu, legături mult mai strînse decît cu Bulgaria inclusiv la nivelul cetăţenilor obişnuiţi. Un indiciu al distanţei simbolice care separă încă pe români de bulgari este, în sudul Dobrogei, gardul de sîrmă ghimpată care taie zone locuite compact şi care separă case şi străzi aflate la doar cîţiva zeci de metri distanţă. Există un mic trafic la frontieră, dar el este destul de limitat, românii evitînd să se aventureze în interiorul Bulgariei. O excepţie face Rompetrol, cea mai mare societate petrolieră privată din România şi care deţine peste 10 la sută din piaţa bulgărească.

O uşoară antipatie reciprocă a alimentat mereu prejudecăţi şi eresuri, răspîndind istorii terifiante despre realităţile din ţara vecină. Toate acestea au luat fireşte amploare în condiţiile unei comunicări foarte sumare. Nu se pot vedea ştiri despre Bulgaria la televizor nici măcar o dată pe an, Bulgaria fiind pomenită doar în contextul cursei comune pentru integrarea europeană. Este adevărta că relativ recent un autor dramatic bulgar a fost montat pe o scenă din Bucureşti, dar este o biată excepţie.

Polemica amintită înainte nu are însă nimic dramatic. Au existat momente mai dificile atunci cînd membri ai Executivului de la Sofia respingeau ideea unui tandem româno-bulgar pentru admiterea în NATO. Acum asistăm mai curînd la efecte mediatice ale unei dificultăţi exclusiv româneşti. Impasul în care au intrat negocierile de aderare au provocat în mediile gazetăreşti ataşate de Guvern o reacţie nepotrivită, ele fiind tentate să explice dificultăţile României prin atitudinea mai favorabilă pe care UE ar arăta-o nejustificat Bulgariei. Faptele însă dezmint această ipoteză. Chiar dacă nivelul de viaţă în Bulgaria nu este mai ridicat decît în România, chiar dacă criminalitatea este foarte vizibilă, totuşi Guvernul de acolo a manifestat o atitudine mai fermă în aplicarea reformelor.

Dacă Guvernul de la Bucureşti ar recunoaşte mai clar şi fără atîtea ocolişuri că a greşit, atunci nici aceste polemici nu şi-ar mai găsi locul.