“Politică externă ofensivă? – Strategiile Neo-Conservatorilor americani privind linia politică a guvernării Bush în viitor

Era de aşteptat ca vizionarii neo-conservatori să interpreteze rezultatul alegerilor americane ca o confirmare a ”doctrinei Bush”, care oferă SUA dreptul de a evita pericolele ce se ivesc la orizont prin acţiuni militare preventive. Politologul Thomas Donnelly de la ”American Enterprise” afirmă:”Majoritatea americanilor au confirmat, prin votul lor, că atât Afganistanul cât şi Irakul deţin poziţii centrale în războiul împotriva terorismului. Această campanie de amploare urmăreşte, în final, reîorânduirea întregii regiuni a Orientului Mijlociu.”

Pentru ducerea la bun sfârşit a acestui proiect politic, alegătorii l-au confirmat prin votul lor pe George Bush pentru un al doilea mandat la guvernare. Situaţia, în continuare instabilă, din Irak se datorează, în parte, şi lui John Kerry, este de părere colegul lui Donnelly, Michael Rubin, proaspăt întors dintr-un sejur mai îndelungat la Bagdad. Rubin afirmă că felul în care John Kerry a luat poziţie în campania electorală faţă de Irak poate fi considerat uşor iresponsabil. Faptul că John Kerry a pus în discuţie sensul şi non-sensul războiului, continuă Rubin, i-a îndemnat pe irakieni să pună la îndoială fermitatea hotărârii SUA de a elimina terorismul.

Într-o anume privinţă însă, iar aici participanţii la discuţie au căzut de acord, Kerry a avut totuşi dreptate. În timpul guvernării Bush, Iranul şi Coreea de Nord au devenit şi mai periculoase. Iar din aşa-zisa ”axă a răului” nu a fost dezamorsată decât o treime.

Negocierile Germaniei, Franţei şi Marii Britanii cu Teheranul reprezintă, în opinia Neo-Conservatorilor americani, o pierdere de timp, căci Iranul îşi va continua cu siguranţă extinderea programului nuclear. Mijloacele retorice de convingere şi tentaţiile economice nu vor fi suficiente pentru a rezolva problema iraniană, care, conform expertului în chestiuni iraniene, Raul Gerecht, se reduce la două întrebări: ”Să ne obişnuim oare cu ideea că mullahii iranieni vor dispune la un moment dat de arme nucleare? Sau considerăm înarmarea nucleară a Iranului, asemena preşedintelui Bush, inacceptabilă? Varianta din urmă ar atrage după sine un nou atac preventiv”, avertizează Gerecht.

Cât despre Coreea de Nord, Neo-Conservatorii americani sunt de părere că îndelungata atenuare a pericolului ei nuclear de către regimul stalinist de la Phenian se datorează în mare parte fostului secretar de stat american, Colin Powell. Asupra Coreei de Nord ar trebui, adaugă Gerecht, exercitate presiuni şi din direcţia Europei şi a Chinei.

”American Enterprise Institute” consideră şi situaţia din Rusia periculoasă. Kremlinul se îndepărtează tot mai mult de valorile democraţiei şi se joacă cu focul recurgând la represalii împoriva minorităţilor etnice. Dar Leon Aron se teme că libertatea de acţiune a guvernului de la Washington este limitată în această problemă, deoarece Rusia rămâne un aliat indispensabil al SUA : ”Instrumentul nostru cel mai promiţător în dialogul cu Rusia", spune Aron, "este adâncul respect pe care preşedintele Putin îl nutreşte faţă de preşedintele Bush.”

Astfel s-ar putea negocia în plan personal, iar în această privinţă, realegerea lui George Bush s-ar putea dovedi, o dată în plus, a fi o mare şansă.