Politica europeană de azil : autoapărare sau solidaritate ?

An de an încearcă mii de refugiaţi să traverseze marea pentru a pătrunde în UE. Chiar dacă cifra migranţilor oscilează, sau dacă aceştia îşi schimbă permanent căile de acces în Europa, fenomenul rămâne constant. Deja în 2005, comisarul european pentru justiţie de la acea vreme, actualul ministru italian de externe, Franco Frattini, declara :

“Un obiectiv important este, pe de o parte, combaterea traficului de persoane şi astfel a imigraţiei ilegale. La fel de important este însă să arătăm în mod concret solidaritate cu oamenii disperaţi, care încearcă să ajungă în Europa".

Europa : un continent pentru azil

Unele state mediteraneene, în special Italia, Malta şi Grecia, sunt copleşite de numărul ridicat al refugiaţilor, şi cer, în consecinţă, ajutorul ţărilor mai puţin afectate, care ar putea oferi azil unor imigranţi. Disponibilitatea statelor europene vecine este însă redusă. Politica de azil este reglementată, în continuare, la nivel naţional. Există, ce-i drept, o agenţie europeană de protecţie a graniţelor, Frontex, dar misiunea ei se limitează la proiecte de coordonare, ea nedispunând de o dotare proprie şi nici de un buget suficient de mare. În rândul statelor membre ale UE domneşte consensul într-o singură privinţă: sporirea eforturilor pentru blocarea accesului imigranţilor pe teritoriul UE. Cum poate fi realizat acest lucru, explică ministrul german de interne, Wolfgang Schäuble :

“Pe lângă eficientizarea controalelor vamale trebuie combătute cauzele imigraţiei. Mai departe este necesară o mai strânsă cooperare a statelor vecine".

Criticii sunt de părere că toate măsurile în discuţie se limitează la autoapărarea statelor europene în faţa valului de imigranţi. Comisarul pentru refugiaţi al ONU, António Guterres, a solicitat în 2006 ca UE să adopte o atitudine mai deschisă în această privinţă :

"Ameliorarea măsurilor de protecţie şi căutarea unor soluţii durabile în ţările de origine ale imigranţilor sunt obiective onorabile. Dar ele nu au voie să atragă după sine anularea responsabilităţii Europei de a le acorda azil acelor oameni care au nevoie de el. Europa este un continent al azilului şi ea trebuie să rămână astfel".

Ochi pentru ochi ?

Eurodeputatul social-democrat german, Wolfgang Kreissl-Dörfler, s-a deplasat el însuşi pe insula italiană Lampedusa pentru a-şi face o imagine proprie asupra situaţiei. În opinia sa, autorităţile ar face totul pentru a-i încadra pe toţi refugiaţii din start drept imigranţi ilegali.

„Sunt aruncaţi toţi în aceeaşi oală, asta este problema, căci deşi unul a fugit poate doar de sărăcie, altul are poate dreptul la azil. Şi acest lucru nu-i este permis, nu în Grecia şi nu în Italia. Oamenii nu sunt informaţi asupra dreptului la azil, ci sunt luaţi pe loc în detenţie administrativă pentru a fi apoi urgent repatriaţi."

Kreissl-Dörfler critică, în plus, demagogia ţărilor ca Italia şi Grecia, deoarece, explică el :

„În vremea când ne-am confruntat noi, Germania, cu valuri uriaşe de imigranţi, la începutul anilor '90, celelalte state ale UE nici n-au suflat. Acum, când sunt ele însele afectate cer solidaritate din partea noastră, o solidaritate pe care ele n-au demonstrat-o însă niciodată în trecut".

În acest sens, UE pare încă departe de o politică de azil comună, şi chiar şi mai departe de o politică de azil deschisă.

Autor : Christoph Hasselbach/AMFD

Redactor : Laurenţiu Diaconu