Politica lumii la o partidă de barbecue

În cei doi ani de cînd se află la conducerea marii coaliţii, şefa guvernului de la Berlin a vizitat circa 30 de state ale lumii iar actuala ei vizită de 21 de ore la ranch-ul preşedintelui George Bush junior ar fi cea de-a 6-a efectuată în Statele Unite. Nu orice oaspete străin este primit de preşedintele american la reşedinţa sa particulară din Texas şi nici Angela Merkel nu obişnuieşte prea des să-şi absolve un program oficial în compania soţului ei Joachim Sauer. Acestea nu sunt însă singurele motive pentru care actuala vizită a cancelarei germane Angela Merkel în Statele Unite poate trece drept una ieşită din comun.

Ultima întîlnire convivială a Angelei Merkel cu George Bush junior şi cu Laura, consoarta acestuia, s-a petrecut la summitul G8 din această vară la Heiligendamm. Tot atunci Joachim Sauer, soţul cancelarei germane , preluase mondena misiune de a le însoţi pe soţiile prea puternicilor lumii la aşa numitul program al doamnelor.

Şeful Casei Albe declarase mai demult că ascultă cu mare atenţie ce are de spus Angela Merkel, supranumită aici, la ea acasă potrivit revistei DER SPIEGEL „ regina politicii din culise”.

Nimic mai puţin decît marea politică a lumii figurează pe agenda convorbirilor pe care Angela Merkel le are cu stăpînul casei, la ranch-ul acestuia din Crawford. Cu o bună parte din punctele de vedere ale musafirei din Berlin faţă de actualele crize din lume, preşedintele Bush este deja familiarizat. Nu mai tîrziu decît în sepembrie, poziţia faţă de criza din Iran fusese enunţată de Angela Merkel în faţa adunării generale ONU:„Germania mizează împreună cu partenerii ei pe soluţia diplomatică iar dacă Iranul nu va ceda ne vom angaja pentru adoptarea unor sancţiuni şi mai severe.”

Peste puţină vreme după discursul cancelarei, declaraţia lui Bush i-a determinat pe liderii de la Berlin să asculte de astă dată ei cu luare aminte mesajul preşedintelui american: „Avem de-a face cu un conducător al Iranului care afirmă că vrea să distrugă statul Israel. De aceea i-am spus interlocutorului meu următoarele: dacă sunteţi interesat în evitarea celui de-al treilea război mondial atunci să împiedicaţi Teheranul să dispună de cunoştinţele necesare pentru a-şi fabrica arme nucleare.”

Declaraţia făcută de Bush a stîrnit maximă îngrijorare consolidînd frontul adepţilor soluţiei diplomatice chiar dacă la Washington fracţiunea care pledează pentru intervenţia militară este foarte puternică. Încă înaintea plecării în Statele Unite, Angela Merkel a declarat că va pleda pentru formula diplomatică şi pentru sancţiuni. Evident, Bush este curios să afle ce va face Germania cînd în consiliul de securitate Rusia şi China vor vota împotriva unor noi sancţiuni.

Chiar dacă tema "fierbinte" a programului nuclear iranian figurează pe agenda conversaţiilor la o partidă de barbecue, ea va funcţiona ca un revelator al influenţei reale pe care Angela Merkel o are asupra preşedintelui Bush, fermecat de proaspăt încheiata vizită a preşedintelui Franţei Nicolas Sarkozy : „Am un prieten în lupta pentru pace, care are viziuni şi împărtăşeşte valori clare, care este dispus să adopte şi poziţii dure pentru a ajunge la pace.Dacă mă întrebaţi cît de bine îmi cad mesajele emise de guvernul francez - vă spună că ele îmi dau încredere."

In urmă cu doi ani, Bush era fermecat de Angela Merkel. Cu Nicolas Sarkozy a mai cîştigat un partener ambiţios şi puternic.

Deşi dinainte cunoscute, temele abordate în dialogul Merkel - Bush nu sunt lipsite de neprevăzut. Se estimează că nici actuala întrevedere nu va aduce Angelei Merkel sprijinul scontat în obţinerea de către Germania a statutului de membru permanent în Consiliul de Securitate ONU. Bush a declarat înaintea sosirii cancelarei germane că deşi şi-ar dori un angajament mai puternic al republicii federale în Afganistan, nu doreşte să creeze guvernului de la Berlin o stare de "disconfort". Conflictul din Kosovo ca şi cel din Orientul Apropiat sunt alte două subiecte grave a căror evoluţie stă în cumpănă. Lor li se adaugă criza din Pakistan, cea din Georgia şi conflictul Turciei cu rebelii PKK din nordul Irakului. Cam mult pentru o întrevedere de doar 21 de ore…