1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Politizarea religiei

4 martie 2011

Nu există dovezi istorice că islamul ar aparţine Germaniei, opinează noul ministru german de interne, contrazicînd opinia preşedintelui Germaniei Christian Wulff.

https://p.dw.com/p/R6Mv
Imagine: picture alliance / dpa

Pe fundalul recentului atentat de la Frankfurt, cu fundal islamist, supoziţia suscită noi controverse, la fel ca intenţia unei intervenţii militare străine în Libia. In răstimp, la orizontul zonei euro se iveşte spectrul inflaţiei.

Deşi incomparabil cu atentatele islamiste, comise la Londra Madrid sau New York, atentatul de la Frankfurt, săvîrşit de o singură persoană, are acelaşi resort ideologic: fanatismul de sorginte religioasă crede cotidianul berlinez TAZ.

Atentatul de la Frankfurt a fost comis într-un moment de tranziţie în care cazul baronului Karl-Theodor zu Guttenberg polariza spiritele (şi continuă să o facă) obligînd, prin întîrziata sa demisie, guvernul să treacă la o rapidă remaniere – relevă FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG în comentariul publicat pe prima pagină azi. Apreciind caracterul suveran al afirmaţiei noului ministru federal de interne Hans-Peter Friedrich cum că nu există dovezi istorice că Islamul ar aparţine Germaniei, autorul textului observă că proaspătul deţinător al dificilului portofoliu îşi exercită prerogativele în prezent şi că în competenţa sa intră şi delicata chestiune a integrării numeroşilor cetăţeni de confesiune musulmană care trăiesc în Germania. Ceea ce nu exclude însă combaterea energică a fundamentalismului de sorginte islamică.

Cum înţelege să lupte împotriva islamiştilor preşedintele Consiliului Central al Musulmanilor din Germania

, află cititorul din cuprinsul interviului publicat în cotidianul DIE WELT. Una din metode ar fi combaterea cauzelor care duc la radicalizarea mahomedanilor, dovedindu-li-se acestora că prin convingerile şi acţiunile lor nu fac decît să pervertească valorile credinţei. O altă modalitate de contracarare a fanatismului o reprezintă promovarea în rîndul credincioşilor a valorilor democraţiei şi libertăţii.

Două sunt libertăţile pe care dictaturile le îngrădesc cel mai drastic: libertatea de întrunire şi de opinie

– continuă ideea MÄRKISCHE ODERZEITUNG, insistînd asupra rolului pe care-l deţin mediul digital şi reţelele socializate în răspîndirea idealurilor de emancipare.

Slăbiciunile democraţiei fortifică dictaturile

- asertează LA PRESSE DE LA MANCHE. Tocmai de aceea, democraţiile sunt somate să respecte un elementar cod etic şi să renunţe la a mai face afaceri cu exact cei care combat valorile ei, în cauză aflîndu-se nimeni altul decît Ghaddafi, scrie RECZPOSPOLITA observînd că rar s-a întîmplat ca între membrii Consiliului de Securitate, să se instituie atît de rapid consensul asupra deferirii lui Ghaddafi, Curţii Penale Internaţionale de la Haga.

Potentatul libian, deloc impresionat de decizia ONU, şi-a intensificat ofensiva pe terenul propagandei, massmedia şi prin mijloace militare complicînd situaţia şi confruntînd comuniatea statelor lumii cu eterna dilemă: a interveni sau nu spre a pune capăt măcelului, înlăturîndu-l pe satrap de la putere notează ziarul francez NORD ECLAIR.

LE COURIER PICARD semnalează atît reticenţele opoziţiei libiene faţă de o intervenţie militară străină cît şi amintirile foarte proaspete ale haosului din Irak şi Afganistan.

Dilema poate fi soluţionată cu inima dar şi cu mintea

crede DER STANDARD şi scrie: idealiştii pledează hotărît în favoarea unei intervenţii în Libia, realiştii ale căror decizii nu sunt dictate de moralism politic, sunt nevoiţi să evalueze diferenţiat situaţia. O intervenţie necesită o voinţă politică, capacităţi militare, obiective perfect delimitate precum şi o strategie a exit-ului. În Libia respectarea fiecăreia din amintitele condiţii ridică dificultăţi majore – conchide ziarul austriac.

Şi ce poate face Europa confruntată cu lumea arabă? Ea nu are voie să dea doar lecţii, să ignore anumite state, ci ar trebui să introducă o clauză a celei mai favorizate naţiuni în favoarea acelor state în care drepturile omului sunt cel mai strict respectate recomandă pe un ton didactic, LE MONDE.

Europa are însă probleme cu ea însăşi, în cazul de faţă cu politica ei monetară. Un semnal pare a fi fost dat de Jean-Claude Trichet care plănuieşte o majorare a ratei dobînzilor ceea ce presupune apusul banilor ieftini, inflaţie dar şi emanciparea de dictatul politic scrie SALZBURGER NACHRICHTEN.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu