Popor păcălit, caut partid(ă) nou(ă)!

Există mai multe puncte de creştere din care ar putea înmuguri o nouă mişcare politică. Cel mai evident este cel coagulat în jurul lui Teodor Baconschi şi al fundaţiei sale creştin-democrate. În jurul său sunt adunaţi politicieni şi intelectuali tineri precum Mihail Neamţu sau Theodor Paleologu dar şi, parcă rătăcită acolo, Sorina Plăcintă (om de afaceri şi actual senator PD-L).

Cu excepţia ultimei prezenţe menţionate, miezul dur al acestui nucleu este unit prin empatia cu o anumită parte a Bisericii Ortodoxe Române dar şi printr-o formare academică filozofico-teologică similară. Dar acest mugure nu are şanse de reuşită fără susţinerea unor politicieni deja puternici şi experimentaţi.

Preşedintele Traian Băsescu a stimulat subtil construirea acestui pol de creştere în interiorul PD-L, nu în afara lui. Atâta doar că noul cadru creat de un posibil eşec al intrării României în Schengen – proces al cărui actor principal ar fi ministrul de externe al României - îl pune în dificultate pe Teodor Baconschi şi duce la un viitor deocamdată incert în interiorul PD-L.

Traian Băsescu nu mai are nevoie de tinerii intelectuali care sunt nevoiţi să-şi deseneze singuri viitorul la congresul PD-L din primăvară. E puţin probabil ca aceştia să abandoneze partidul înainte de alegerile din 2012, dar în acelaşi timp îşi păstrează potenţialul de dezvoltare într-o nouă mişcare politică.

Mişcarea civică iniţiată de Alina Mungiu-Pippidi, „Alianţa pentru o Românie Curată" (un nume cu mare potenţial pentru un viitor partid) este construită dintr-o constelaţie de ONG-uri şi nume importante ale societăţii civile. Este o „partidă” a societăţii civile, nu un partid. Dar există toate şansele ca de aici să răsară în viitor o nouă mişcare politică, deşi pariul este foarte riscant: schimbarea partidelor prin acţiuni venite din exteriorul mediului politic. Reuşita ar fi o premieră în istoria statului român, până şi organismele europene fiind înfrânte de rezistenţa la reformă a partidelor politice româneşti.

„Alianţa pentru o Românie Curată” propune o serie de lideri tineri, specialişti consistenţi pe domenii specifice, printre ei numărându-se Cristian Ghinea sau Ligia Deca. Intelectualii care sprijină această platformă vin şi ei din sferele opuse curentului creştin-democrat dar fără niciun fel de aplecări pentru che-guevarismul lui Victor Ponta.

Magma acestei noi generaţii poate erupe în moduri interesante dar cu toţii sunt conştienţi că vor fi puşi, mai devreme sau mai târziu, în faţa deciziei de a se implica sau nu într-o mişcare politică. Catalizatorul acestei decizii ar putea fi europarlamentarul Monica Macovei, care nu a scos cu totul din discuţie posibilitatea formării unui nou partid.

Există iată aceste două abordări diferite: producem schimbarea mediului politic acţionând din interior sau punând presiune din exterior? Riscurile sunt şi ele egale: în primul caz apare pericolul parvenitismului politic, în al doilea cel al idealismului naiv care nu lasă urme. Practica intervenţiilor sistemice susţine că schimbarea unui sistem (cel politic românesc, în discuţia de faţă) poate fi declanşată doar prin inducerea unei crize din exterior care să-şi găsească un aliat în interior. Aceasta ar fi strategia dezirabilă.

Problema este că cele două mişcări nu se simpatizează defel. În ciuda faptului că ambele urmăresc (cel puţin declarativ şi, până la proba contrarie, e de bun simţ să acordăm prezumţia de onestitate) acelaşi obiectiv: normalizarea mediului politic şi oxigenarea instituţiilor statului. Sunt cele două jumătăţi ale aceleiaşi armate dar care, din păcate, nu se vor întâlni niciodată.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Cristian Ştefănescu