Porţile Alianţei rămîn deschise

De asemenea ar fi fost necesară şi pregătirea mai temeinică a argumentelor în favoarea unei primiri a Ucrainei şi Georgiei în Alianţă, opţiune respinsă de principalii parteneri occidentali.

Sunt doar cîteva din opiniile formulate de Karsten Voigt, coordonatorul guvernamental german pentru cooperarea cu Statele Unite, într-un interviu realizat pe fundalul summitului NATO din capitala României.

Deşi iniţiativa preşedintelui Bush de a le croi Ucrainei şi Georgiei cît mai urgent drumul spre NATO nu a întrunit asentimentul principalilor parteneri occidentali, în special a Germaniei şi Franţei, uşa Alianţei rămîne deschisă. Fără a fi o catastrofă şi fără a trece drept o înfrîngere a Şefului Casei Albe, acest refuz are funcţia unui semnal crede Karsten Voigt .

„Este un semnal că NATO îşi păstrează doar atunci capacitatea de a acţiona cînd europenii respectă rolul de lider pe care-l deţine America dar şi atunci cînd americanii dau ascultare argumentelor europene. Nu este suficient ca americanii să revendice rolul de conducere şi să formuleze o opinie, aşteptînd ca toţi europenii să le dea ascultare ci ei trebuie să şi fie convingători. În mod evident ei nu au avut argumentele necesare pentru a-i convinge pe principalii parteneri europeni, mai ales occidentali, de primirea acum a Ucrainei şi Georgiei în NATO.”

"Rusia, un partener dificil, dar extrem de important"

Karsten Voigt, care a fost şi preşedinte al adunării parlamentare NATO şi care deţine acum rolul de coordonator al relaţiilor germano-americane în ministerul german de externe, consideră că refuzul de a primi acum Ucraina şi Georgia în alianţă nu se datorează atît reticenţelor Rusiei cît faptului că cele două state, nefiind îndeajuns pregătite, ar putea diminua chiar capacitatea de acţiune a Alianţei.

Or, Afganistanul pune deja la grea încercare această capacitate iar faptul că preşedintele Bush a renunţat la ideea de a extinde angajamentul Bundeswehrului în cadrul misiunii şi dincolo de nordul ceva mai liniştit al ţării, s-ar putea datora şi reuşitei cancelarei Angela Merkel de a fi desfăşurat argumentele cele mai convingătoare, între care şi acela că în Bundestag nu poate fi obţinută majoritatea pentru un angajament de durată, mai ales în sud.

Cum preşedintele Bush se află la finele mandatului său, priorităţile viitoarei agende politice americane sunt de extremă importanţă.

Karsten Voigt crede că:

„Această agendă trebuie să cuprindă soluţii transatlantice comune la diversele probleme, între care, aşa cum a dovedit şi summitul de la Bucureşti, figurează şi relaţia cu Rusia, un partener dificil dar foarte important, precum şi problemele din Orientul Apropiat şi Mijlociu, problemele din Balcani chiar dacă americanii cred acum că soluţionarea acestora ar cădea doar în seama europenilor. Din agendă mai fac parte şi problemele evoluţiei climei, a situaţiei Africii, a altor ţări, o agendă care să se ocupe de probleme globale şi regionale dinafara Europei, o agendă asupra căreia europenii şi americanii pot acţiona şi la care europenii pot să-şi aducă propriile contribuţii.”