Poveste de Crăciun

Locul a fost cedat de alţi reprezentanţi ai României, oamenii care nu se văd (încă) la Bruxelles. Despre ei va fi vorba în acest material.

Alexandra este din Mangalia. A venit special din România la Comisia Europeană, împreună cu alte gospodine, pe 20 decembrie. Reprezentanţa României le-a organizat, împreună cu ARTIS (Casa Belgo - Română) în clădirea Berlaymont, o plăcintărie românească. Şi asta în fata cantinei Comisiei Europene, la orele când lumea vine să mănânce şi să bea o cafea. Un timp perfect pentru orice european. Dar şi pentru români, după cum spune Alexandra: “Am vrut să fie o zi pentru români premergătoare Crăciunului cu produse tradiţionale, plăcinte dobrogene şi un pahar de vin românesc. Crăciunul îl voi face în Belgia, alături de românii din diasporă care ne-au primit cu toată căldura. Plăcinta dobrogeană am vrea să devină un brand întrucât în Dobrogea trăiesc în mare prietenie mai multe etnii: turci, tătari, români, macedoneni şi fiecare are un fel specific de a găti plăcinta…plăcintă se face cu brânză, cu mere cu nucă aşa că toţi domnii prezenţi aici vor mânca plăcintă românească. ”

În timp ce se confirma zicala „La plăcinte înainte”, organizatori au adus şi o formaţie din România din „new generation trend” precum şi pe cunoscutul artist de modă veche, Benone Sinulescu. Cele trei fete nu stăteau foarte bine cu gramatica dar aveau „un look super” (după standardele de acasă). Ele ne-au asigurat că au venit la un festival „de cultură” dar şi pentru românii din diaspora care vor sărbătorii împreună cu ele (la concert!...nu vă gândiţi la prostii) Crăciunul. Fetele promit o distracţie pe cinste „aşa cum vrea să petreacă tot românul în seara de Crăciun” deşi vorbesc deja de „dorul de acasă”. Home, sweet home…

Mircea este din Târgovişte şi face un doctorat la Universitea Catolică din Bruxelles sau Brussel, în limba flamandă. Locuieşte în capitala Belgiei din 2005 şi este fericit că îşi face Crăciunul aici, împreună cu soţia lui Georgiana.. Se pregătesc să primească un pachet de la părinţii rămaşi în România. Nu vor lipsi sarmalele, cârnaţii de porc afumat şi ţuica. Deşi sunt alţii, se identifică cu românii de acasă prin mâncarea specifică tradiţiilor de Crăciun. Nu mai vor se întoarcă în România. Poate doar în vacanţă.

George este violonistul niciodată trist de la gura de metrou Schuman, dinspre Berlaymont. Are 28 de ani şi când mă vede, schimbă repertoriu oarecum sobru, cu o horă săltăreaţă de bine ai venit. Îl ştiu de când i-am spus-o pe româneşte să cânte o sârbă. George s-a conformat imediat. Mult mai târziu, mi-a spus că vesticilor nu, le place să audă decât valsuri. Nu-i aşa, nu poţi schimbă percepţia românului de la o zi la alta. Cum îşi petrece Crăciunul? Fiindcă toţii banii i-a trimis prietenei sale, va cânta toată noapte prin Bruxelles. Speră că de revelion să ajungă acasă, la prietenă şi familie. Câştigă relativ bine dar nu va rămâne în Belgia. Visul lui? Cu banii câştigaţi, doreşte să-şi facă o casă la Văleni.

Toţi aveam visuri, toţi avem ceva de sperat de la anul ce vine. La unii se împlinesc, la alţii nu. Mai sunt şi unii cu visuri de la care este prea târziu să mai spere.

Tuturor vă urez, din inima Europei, Crăciun Fericit şi La Mulţi Ani!