Povestea vieţii

„Copii-Duşmani ai poporului“ a apărut la Curtea Veche în 2007 şi, recent, la aceeaşi editură, a văzut lumina tiparului volumul „De pe băncile şcolii în închisorile comuniste“. Stringenţa „conservării”, a consemnării unor amintiri ca şi a mărturiilor orale, este dictată şi de ceasul biologic. Cei care şi-au aşternut pe hîrtie amarele amintiri şi-au salvat o parte din biografie din neantul uitării.

Lăcrămioara Stoenescu se înscrie în această nu foarte densă categorie. Am scris această carte (este vorba de „Copii-duşmani ai poporului”), nedorind să iau cu mine în eternitate amintirile din deportare pe care am vrut să le afle şi cei care nu le-au trăit şi nu le vor cunoaşte, din fericire, decît din cărţi.

Fiindcă, Lăcrămioara Stoenescu a scris această carte, cum pe versoul volumului citat Eugen Negrici nota, din perspectiva unei fiinţe smulse din universul magic al păpuşilor şi îmbrîncită nemilos în lumea infernului comunist, unde la numai zece ani va fi însemnată cu fierul roşu şi va primi stigmatul de „duşman al poporului”.

Ca şi restul memoriilor, mărturiilor, amintirilor apărute după 1989 în România, consemnînd însă o experienţă de viaţă în comunism, şi cartea „Copii-duşmani ai poporului” nu este o poveste de viaţă strict individuală ci dobîndeşte, mai cu seamă după lectură, din perspectiva istoriei, o funcţie exemplară în plan moral.

A doua carte a Lăcrămioarei Stoenescu, apătură în acest an, cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, este o carte de interviuri, susţinută de o acribică documentaţie, însumînd amintirile unor membri ai cîtorva organizaţii şcolare care în perioada 1947 -1959 au activat împotriva noii ordini comuniste. Este aşadar un capitol mai puţin cunoscut din istoria a ceea ce s-ar putea numi rezistenţa anticomunistă.

Vladimir Tismăneanu aprecia acest nou demers al autoarei, dus la capăt cu onestitate, pasiune, profunzime tulburătoare, drept un act de justiţie morală făcut acelor tineri care şi-au plătit temeritatea cu ani grei de temniţă.

Dar această nouă carte a Lăcrămioarei Stoenescu îşi aduce în felul ei aportul la spulberarea unei impresii adînc înrădăcinate în mentalul colectiv, potrivit căreia pasivitatea în faţa dictaturii ar fi fost una generală în România. Şi azi este bine de ştiut că nu toată lumea a plecat capul pe cînd curajul verticalităţii putea fi plătit cu preţul pierderii libertăţii, a propriei vieţi.

Rodica Binder a stat de vorbă, la Bookfest, la Bucureşti, cu Lăcrămioara Stoenescu. Vă invităm să ascultaţi acest dialog.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Cristian Ştefănescu