Preşedintele Chirac, referendumul şi tinerii

În tipologia actuală a oamenilor politici se distinge ofensiva unei specii pe care observatorii şi analiştii o numesc simplu „histrio” , fiind vorba de caracterul histrionic al persoanelor în cauză. Practic, ceea ce contează pentru aceşti reprezentanţi de frunte ai clasei politice sunt aparenţele şi efectul scenic, pe scurt show-ul.

Jacues Chirac pare a deţine cîteva din trăsăturile definitorii ale acestei specii. El s-a prezentat în faţa publicului tînăr într-o ţinută „decontractată” în timp ce spectatorii erau înveşmîntaţi ca pentru bal .

Pulovăre, jeanşi şi T- shirturi nu se prea zăreau în grupul celor 80 de invitaţi. Că gramatica modei poate spune ceva – chiar foarte mult uneori – s-a văzut în dezbaterea de joi seara: preşedintele Chirac nu s-a putut apropia de tineri în pofida ţinutei sale vestimentare şi a dezinvolturii demonstrativ juvenile, în timp ce publicul super elegant nu a venit în întîmpinarea spuselor şefului Palatului Elysee. Charlotte, o tînără de 23 de ani i-a adresat preşedintelui Chirac următoarea întrebare:

„Ce avantaje ne-ar putea aduce extinderea Uniunii Europene? Nu cumva avem noi nevoie mai degrabă de stabilitate economică ; ne temem să nu ne pierdem securitatea socială. Dacă deja în Franţa nu izbutim să diminuăm rata şomajului cum vor sta lucrurile într-o Europă a celor 25 unde mecanismele decizionale sunt şi mai complicate”.

Prin cuvintele ei Charlotte, a dat glas sentimentelor colegilor de generaţie care în timp ce ea se adresa preşedintelui, dădeau aprobator din cap.Ce a avut de spus Chirac la toate acestea?Adoptînd o atitudine profetică, el a găsit de cuviinţă să dea următoarea replică :

„Mă încearcă o oarecare nedumerire cînd aud că cetăţenii Franţei sunt bîntuiţi de temeri. Le-am spus în repetate rînduri că europenii au motive de a fi mîndri de ei înşişi. Franţa deţine în continuare în Europa o poziţie de lider care-i permite să-şi apere interesele. Nu pot pricepe acest sentiment de teamă mai ales în rîndul tinerilor. Eu am încredere în viitor şi în Franţa”

Expresia fizionomiei tinerei care îşi mărturisise public, în numele generaţiei ei, temerile a fost cît se poate de uşor de interpretat: ea nu putea fi de acord cu Chirac.Si cu cît deveneau întrebările tinerilor mai precise, pe parcursul celor două ore de dezbatere cu atît mai eterice, mai inconsistente erau răspunsurile preşedintelui , întru totul conforme ritualurilor retorice devenite automatisme într-o carieră politică îndelungată. Oricum tinerii nu s-au lăsat deloc impresionaţi şi nici convinşi de oratoria emfatică a lui Jacques Chirac. Acesta a dat totuşi un singur răspuns concret, clar şi foarte scurt la sumedenia de întrebări. Dacă la 29 mai francezii vor respinge constituţia europeană, el nu se va retrage din funcţie:” Nu, nu şi nu „!

Timp de două ore Chirac s-a supus bombardamentului de întrebări străduindu-se să se concentreze pînă la capăt.O performanţă admirabilă totuşi pentru un preşedinte de 72 de ani dar probabil insuficientă pentru a-i convinge pe francezi să spună DA Constituţiei Europene. Dar cum de fatidica dată ne mai desparte peste o lună, surprizele nu sunt excluse.