Preşedintele Conferinţei Episcopale Germane şi-a anunţat demisia

Deşi după ultima realegere în funcţie, în 2005, cardinalul Lehmann a dat vag de înţeles că s-ar putea apropia sfârşitul mandatului său, ştirea a părut să vină pe neaşteptate. Probabil şi pentru că odată cu retragerea sa ia sfârşit o eră. Cei peste 20 de ani în care Karl Lehmann a fost preşedinte al Conferinţei Episcopale Germane, cea mai lungă perioadă de până acum. Şi tot fără precedent a fost multitudinea şi natura problemelor pe care în tot acest răstimp cardinalul le-a avut de rezolvat: modificările în rândul societăţii care s-au răsfrânt şi asupra marilor Biserici din Germania, diferitele gândiri din sânul aceleaşi biserici pe teme sociale şi teologice, perioade glaciale dar şi de reală apropiere în plan ecumenic.

Karl Lehmann, s-a evidenţiat şi ca profesor de teologie şi filosofie, e totodată un mare iubitor de carte, biblioteca sa numărând aprox. 20.000 de volume. Dar înainte de toate cardinalul a fost apreciat pentru că şi-a plecat urechea la problemele comunităţii. Apropierea de enoriaşi, înţelepciunea sa au făcut ca părerea sa să fie adesea căutată de oamenii politici, de reprezentaţii societăţii civile, de presă.

El a fost permanent preocupat de aspectul interferenţei dintre biserică şi lume: „Şi societatea modernă poate admite că şi teologia îi e de folos în procesul de autocunoaştere, de înţelegere a trecutului, de rezolvare a diferitelor probleme pe care le implică viaţa.” - a menţionat şeful bisericii catolice germane, considerat încă din anii 60 un teolog cu vederi progresiste. Un mare merit al său a fost acela de a fi reuşi de multe ori să obţină un compromis, cu care să poată trăi atât adepţii unui curs conservator cât şi cei progresivi din sânul bisericii şi nu în cele din urmă Vaticanul.

Importantă e şi cooperarea susţinută de Lehmann în diferite chestiuni, de etică, sociale şi de protecţia a bisericii catolice cu cea de-a doua mare biserică din Germania, cea luterană.