Preşedintele George W Bush trăieşte încă în anul 2001

Referitor la cea de-a treia rundă de negocieri dintre creştin-democraţi şi social-democraţi, desfăşurată ieri seară la Berlin, BRAUNSCHWEIGER ZEITUNG apreciază că perspectivele nu sunt dintre cele mai fericite: „Ce preţ are un post de cancelar? Poate fi el cumpărat cu funcţia de preşedinte al Parlamentului, două posturi ministeriale şi câteva fotolii de secretar de stat? De patru săptămâni, cetăţenii asistă la un joc iritant, al cărui teren l-au pregătit singuri. Responsabilii partidelor nu mai par interesaţi în aceste zile de combaterea şomajului, asanarea finanţelor statului sau continuarea reformelor. În schimb, sunt preocupaţi în cel mai înalt grad de împărţirea posturilor, acapararea puterii, dobândirea influenţei şi prestigiului. Aşa privind lucrurile, apropiata mare coaliţie nu justifică optimismul.”

REUTLINGER GENERAL ANZEIGER dezvoltă subiectul, estimând că „Angela Merkel, candidata conservatoare la funcţia de cancelar, vrea cu tot dinadinsul să controleze pârghiile puterii. Ea va fi în contrapartidă dispusă să le cedeze social-democraţilor mai mult decât posturi guvernamentale-cheie. Merkel a semnalat deja schimbări în domenii importante ale programului său electoral. Apare astfel realist scenariul unei cancelare conservatoare, nevoită să transpună în practică politici social-democrate.”

Comentând aceeaşi temă, WESTDEUTSCHE ZEITUNG pune în lumină posibilitatea ca actualul cancelar social-democrat, Gerhard Schroeder, să preia în viitorul cabinet responsabilitatea politicii externe, devenind totodată vicecancelar. Cotidianul din Duesseldorf scrie: „Indiscutabil, Gerhard Schroeder ar fi personalitatea cea mai potrivită pentru a prelua conducerea diplomaţiei. Şi pentru partidul său, social-democrat, soluţia ar fi optimă. Cu toate acestea, lui Schroeder i-ar fi desigur greu să părăsească prim-planul, pentru a primi indicaţii de la o femeie. Pe de altă parte, ar trebui să-i fie indiferent cine îi va fi şef. Mai greu i-ar fi Angelei Merkel să-l aibă coleg de cabinet pe Schroeder, decât i-ar fi acestuia să-şi pună în aplicare politica sub conducerea lui Merkel”

FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG îşi consacră comentariul dramei refugiaţilor din nordul Africii. Cotidianul din capitala financiară a Germaniei reliefează: „Guvernul spaniol a adoptat măsurile aflate cel mai la îndemână: înalţă gardurile, activează un acord de extrădare şi solicită UE să-şi asume responsabilităţi în domeniu. Poate că aceste măsuri vor avea un efect descurajator pentru refugiaţi, dar presiunile la care ei supun Spania şi UE în ansamblu nu se vor diminua, apărând în altă parte. De aceea singurul mijloc de rezolvare a problemei rămâne micşorarea discrepanţei dintre standardul de viaţă european şi cel african. Acest deziderat este însă pe cât de corect pe atât de nerealist, fiindcă, în cazul fericit în care ar putea fi înfăptuit, va da roade abia în viitorul îndepărtat.

Ziarul TAZ din Berlin consideră în context că autorităţile spaniole reacţionează cinic faţă de problema refugiaţilor din Ceuta şi Melilla. Pe prima pagină se arată:”...ca întotdeauna, clasa politică s-a simţit datoare să ia măsuri. Au fost supraînălţate gardurile, navele militare patrulează în largul coastelor şi refugiaţii sunt expulzaţi. De asemenea, se caută aliaţi pentru a scăpa Europa de neplăcuta sarcină ce-i stă înainte. Italia cooperează deja cu Libia, punând la dispoziţie echipamente şi experienţă, finanţând crearea unor tabere de refugiaţi în deşert, de unde Ghadaffi să-i repatrieze pe migranţii ilegali în ţările de origine. Dacă Marocul va voi să coopereze, metoda se va extinde.”

În sfârşit, referitor la recentul discurs pe teme antiteroriste rostit de preşedintele SUA, George Bush, ziarul NEW YORK TIMES afirmă: „Şeful Casei Albe nu a abordat problemele fierbinţi şi actuale ale naţiunii. El a prezentat în formă reeditată retorica sa de la 11 septembrie, ceea ce demonstrează o rupere îngrijorătoare de realitate. Imediat după atacurile de la New York şi Washington, preşedintele Bush şi-a cunoscut perioada de apogeu, în ciuda dramaticelor evenimente. Cu patru ani în urmă, americanii urmăreau cu sufletul la gură promisiunea lui Bush, de nimicire a reţelei al Quaida şi de capturare a liderului său Osama Bin Laden - promisiuni rămase vane până în clipa de faţă. Am avut senzaţia, ieri, că preşedintele Bush trăieşte încă în anul 2001.”