Preşedintele semnalează costurile integrării

Cu excepţia unor comentatori independeţi, de nuanţă eurosceptică, nimeni nu a vorbit în România, în mod deschis, despre costurile integrării. Puţini au semnalat mai ales faptul că, pentru cetăţenii ţării, primii ani de după aderare vor aduce costuri importante. Preşedintele Traian Basescu este primul oficial care spus acest lucru şi a făcut-o chiar în contextul emoţional creat de publicarea raportului de ţară:

“Beneficiile reale ale acestui proces le vom culege atunci cînd vom fi aliniaţi la standarde europene din toate punctele de vedere. Şi aş vrea să ştim şi să înţelegem foarte bine că acest lucru nu se întîmplă la 1 ianuarie 2007, ci se întîmplă la ani buni din momentul integrării”.

Totuşi preşedintele României nu este un eurosceptic, ci un adept al integrării lucide. El a subliniat de altfel şi beneficiile imediate ale integrării europene, care constau în finanţarea dezvoltării infrastructurii, a programelor agricole, a programelor de cercetare şi a celor educaţionale, a canalizării satelor ş.a.m.d.

Totuşi principalul mesaj, după concluziile Raportului Comisiei europene, a fost destinat nu cetăţenilor, ci Guvernului şi Justiţiei. Traian Băsescu s-a adresat primului minstru pe tonul, obişnuit de la o vreme, al ironiei amicale, vorbind atît despre performanţele guvernului cît şi despre riscurile la care este supus acesta:

“Cred că în momentul de faţă România are cel mai performant guvern din 90 şi pînă acum. Voi continua să veghez ca în jurul guvernului să nu se instaleze grupuri de interese care ar putea să compromită lupta împotriva corupţiei. Voi fi un partener al Guvernului nu numai în momentul integrării, ci şi în momentele dificile de după integrare”.

Iată o promisiune care inspiră încredre în soliditatea actualei construcţii politice care susţine Guvernul, dar care i-a permis preşedintelui şi o serie de observaţii maliţioase legate de raporturile nu întotdeauna lămurite ale primului ministru cu anumite cercuri de afaceri.

În orice caz punctul forte al mesajului prezidenţial a fost acela referitor la combaterea corupţiei şi la misiunea Justiţiei:

“Fac un apel public la cei pe care nici Guvernul, nici Preşedintele nu-i controlează. Aceştia sînt judecătorii şi procurorii. Au soarta României în mîini. Ce-am văzut în ultimile zile a fost proba că Justiţia încă nu şi-a înţeles responsabilitatea. Şi cer în acest moment fiecărui procuror, fiecărui poliţist, fiecărui judecător să înţeleagă că este parte a unui sistem care a început să funcţioneze, iar eventualul eşec al bunei funcţionări a Justiţiei se poate constitui într-un eşec major a naţiunii române.”

Este al doilea apel de acest tip al Preşedintelui. Primul a fost urmat mai curînd de surde reacţii potrivnice, atît la nivelul CSM, cît şi la nivelul Parchetelor. Recent, noul procuror general adjunct al DNA dezvăluia că la preluarea funcţiei nu a găsit nici un dosar de mare corupţie. Situaţia rămîne aşadar complicată şi lumea începe să creadă la Bucureşti că asemenea îndemnuri, chiar categorice, nu vor reuşi să pună cu adevărat Justiţia în mişcare.