Precara stabilitate

La capătul unui turneu de cîteva zile în vestul Balcanilor, Jung şi-a inspectat trupele din Kosovo, care alcătuiesc principalul contingent al forţei internaţionale staţionate în provincie.

Conduse pînă acum de un general german, trupele Kafor trec de azi sub comanda unui general francez şi ar putea să fie nevoite să facă faţă unor proxime tulburări. Fiindcă statutul provinciei e departe de a fi fost clarificat, iar tensiunile în rîndul multietnicei populaţii formate dintr-o covîrşitoare majoritate albaneză, o minoritate sîrbească şi grupul romilor au reînceput să crească.

In răstimp, negocierile de la Viena dintre sîrbi şi albanezi au eşuat. Aşa-numita troică alcătuită din ruşi, europeni şi americani, reunită sub conducerea diplomatului german Wolfgang Ischinger n-a reuşit să-i determine pe sîrbi şi pe kosavarii albanezi să se înţeleagă asupra unei soluţii. Executivul din Belgrad, încurajat de ruşi, insistă ca provincia să rămînă sub autoritatea Serbiei. Guvernul din Priştina, susţinut de americani stăruie să obţină independenţa totală.

In finalul eşuatelor negocieri purtate la Viena, Ischinger a subliniat că troica aşteaptă „ca ambele tabere să-şi continue cu maximă celeritate negocierile”, ştiut fiind că depistarea unei rezolvări deifinitive trebuie să aibă loc pînă la 10 decembrie curent.

In timp ce reprezentantul Rusiei a afirmat că la Viena s-ar fi „înregistrat progrese”, observatorii politici nu-şi fac iluzii. Unicul consens unindu-i pe sîrbi, pe kosovarii albanezi, şi pe susţinătorii lor din est şi vest este refuzul unanim al divizării fostei republici autonome din federaţia iugoslavă. „Chestiunea divizării provinciei Kosovo nu s-a aflat niciodată pe agenda troicii” sau a celor două părţi aflate în litigiu, a admis în context Ischinger.

Pînă aici toate bune şi frumoase. De aici încolo însă domneşte dihonia. Ilustrînd sîmburele divergenţelor, preşedintele kosovar Fatmir Seidiu şi-a reiterat la Priştina binecunoscuta poziţiei, conform căreia „e important să subliniem odată în plus că ne-am confirmat poziţia, un Kosovo independent nefiind o chestiune negociabilă”. Planul Ahtisaari, a mai apreciat liderul kosovar, ”e o treabă importantă şi bună”.

Planul diplomatului finlandez Marti Ahtisaari propune să i se acorde provinciei o aşa-zisă „independenţă supravegheată”. Sîrbii şi odată cu ei şi susţinătorii lor de la Moscova au respins categoric neclara formulă. Kremlinul a ameninţat că se va opune în Consiliul de Securitate ONU, prin veto, adoptării proiectului mediatorului finlandez, avansat după îndelungi consultări cu taberele aflate în conflict.

In ce-l priveşte, premierul sîrb Voislav Kostunica le oferă albanezilor din Kosovo doar o „autonomie extinsă în cadrul Serbiei”, planul Ahtisaari fiind, potrivit lui, „mort”.

Mort este în orice caz punctul în care au ajuns acum negocierile. Or, dacă resuscitarea lor în cadrul Naţiunilor Unite devine tot mai dificilă pe măsură ce se scurge timpul, sporeşte considerabil probabilitatea ca albanezii din Kosovo să-şi declare unilateral independenţa. Guvernul de la Priştina mizează în context pe sprijinul SUA, care ar putea la rîndul lor recunoaşte noul stat independent şi determina diverse alte puteri să le urmeze exemplul. Intrucît toate acestea ar constitui pentru Belgrad o provocare, la care „Serbia va reacţiona”, după cum imprecis a ameninţat premierul sîrb Kostunica, fără să ofere detalii privind modul concret în care o va face, nu este exclus ca situaţia securităţii din provincie să se deterioreze dramatic.