1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Premiera cehoviana la Bucuresti

4 februarie 2011

Andrei Şerban a revenit la Bucureşti, realizând în numai 6 săptămâni spectacolul cehovian „Ivanov". Alexandru Darie, directorul Teatrului Bulandra, a oprit pentru şase săptămâni orice reprezentaţie la Sala „Toma Caragiu"

https://p.dw.com/p/Qy9H
Probe pentru cele "Trei Surori"Imagine: picture-alliance/dpa

Ivanov în rolul lui Ivanov din piesa „Ivanov"

„Ivanov" este prima piesă a lui Cehov, scrisă la 26 de ani, în numai zece zile: tipul de personaj care se crede altceva decât este i-a reusit insa din plin. Textul s-a tradus în limba română actuală, afectată de americanisme şi englezisme. Este singura piesă cehoviană pe care marele regizor nu a pus-o încă în scenă.

Avem un „Ivanov" cu un Ivanov (actorul Vlad Ivanov) în rolul lui Ivanov. (Marian Râlea ar fi glumit: ce păcat că Cehov nu a scris o piesă numită „Marian Râlea"!). Deşi într-un rol secundar, Victor Rebengiuc nu poate fi înlocuit, aflăm de la însuşi Andrei Serban, decât tot cu Rebengiuc.

Conferinta de duminica la Teatrul National - Bucureşti

A doua zi după premiera oficială, regizorul Andrei Şerban a susţinut, duminică 30 ianuarie, în Sala Atelier a Teatrului Naţional Bucureşti, conferinţa cu tema „Despre Cehov sau Cine mai vrea să meargă la Moscova?“

Conferinţa a început cu un minut de reculegere în memoria lui Ellen Stewart, fondatoarea Teatrului experimental newyorkez „La MaMa".

Ellen Stewart l-a descoperit pe Andrei Şerban şi l-a invitat în 1971 la New York, cu o bursă Ford, după care a urmat colaborarea cu Peter Brook la centrul său de cercetări teatrale.

Necitindu-şi însemnările de pe vreun laptop, ci dintr-un caiet cartonat verde, Andrei Şerban a vorbit îndelung despre Cehov, impresionând prin profunzimea cunoaşterii operei şi omului, o sală plină şi foarte receptivă, cu mult tineret bine informat şi cu multe personalităţi din lumea teatrului si instituţii culturale, .

„Ne e teamă că n-o să vedem mare lucru – preferăm măştile” - Cehov

Citându-l în mai multe rânduri pe marele scriitor rus (operă, corespondenţă), Andrei Şerban a subliniat tendinţa omului modern, aşa cum e întruchipat de personajele lui Cehov, de a trăi în iluzie, când în trecut, când în viitor, numai în realitatea prezentului şi a adevărului despre sine, nu.

Ceea ce poate fi uneori confortabil. Cele „Trei Surori", respectatele fete ale unui general de provincie, se visau numai „La Moscova, la Moscova". În capitală însă, le-ar fi aşteptat anonimatul.

O altă apreciere memorabilă a fost că la Cehov nu apare tipul de iubire „creştină sau cea de tip medieval". Iar lipsa de exaltare mistică explică recursul instinctiv la iluzii:

„Nu ne e teamă să ne vedem, ne e teamă să fim văzuţi, ne e teamă că n-o să vedem mare lucru. De teama acestei revelaţii, ne punem tot felul de măşti, zi de zi.“

Cehov însuşi,fiind şi un medic perfect informat,deşi era bolnav la Baden-Baden, a cerut un pahar de şampanie.A murit fără gesturi solemne, iar cei vii au avut dealtfel grijă să-l întoarcă în ţară, prozaic congelat într-un vagon cu stridii.

Regizorul a mai evidenţiat fragmentarea voită a discursului teatral cehovian. Piesele nu conţin nici eroi, nici ticăloşi. Dramaturgul evită sentimentalismul prin introducerea unor secvenţe scenice, ce nu par avea vreo semnificaţie prin ele însele, tocmai spre a frânge emoţiile.

Catastrofa în învăţământul românesc

Andrei Şerban a deplâns starea de azi a învăţământului teatral, lipsit de profesori afirmaţi profesional, ca mari actori sau regizori, de la care să fii sigur că ai ce învăţa. Mai rău încă, numărul studenţilor şi al instituţiilor care îi formează este exagerat de mare. Nu poţi preda teatru unui amfiteatru cu 70 de studenţi decât făcând pe nebunul. Andrei Şerban şi-a amintit de Ion Finteşteanu, Sanda Manu, Radu Penciulescu şi Mihai Dimiu, profesorii săi, observând totodată, în calitatea sa de tenured professor şi director artistic al Hammerstein Center for Theater Studies la Columbia University din New York, că acolo învăţământul e scump (50 000 dolari), selectiv şi de cea mai înaltă calitate.

„Nu mă văd lângă Tarkovski, Cehov sau Kubrick.” – Andrei Şerban

Andrei Şerban răspunzînd unei întrebări din public, a afirmat că numai director de teatru, tracasat de probleme administrative la Bucureşti n-ar mai voi să fie! În schimb, ar putea ajuta la înfiinţarea unui centru de cercetare teatrală, pentru perfecţionarea tinerilor actori şi regizori.

Întrebat cum se simte în compania marilor nume din dicţionar, Andrei Şerban a replicat cu modestie: „Nici în visurile mele cele mai narcisiste (şi câteodată sunt foarte narcisist) nu mă văd lângă Tarkovski, Cehov sau Kubrick"

Referindu-se la o posibilă reluare a Trilogiei antice ( mulţi dintre realizatorii spectacolelor din anii ’90 fiind prezenţi în Sala Atelier) regizorul a amintit că un spectacol nu poate ţine capul de afiş mai mult de cinci ani din cauza evoluţiei rapide a mentalităţii publicului şi a modului de a recepta evenimentul artistic.

Scriitorii Cristian Teodorescu şi Ileana Pârvulescu în următoarele conferinţe

Conferinţa a fost înregistrată şi va fi imprimată pe un DVD, aurmînd să fie inclusă într-o colecţie, impresionantă prin numele personalităţilor şi tematica incitantă. Iniţiate cu aproape opt decenii în urmă de Ion Marin Sadoveanu, Conferinţele Teatrului Naţional s-au reluat în 2006. Arhiva numără acum peste 30 de asemenea preţioase DVD-uri.

Duminică, 13 februarie, ora 11.00, la Sala Atelier a Teatrului Naţional, va avea loc conferinţa cu tema Memoria pierdută susţinută de scriitorul Cristian Teodorescu.

Autor: Anni-Lorei Mainka
Redactor: Rodica Binder