1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Premierul care provoacă amnezii

Vlad Mixich 11 decembrie 2008

Theodor Stolojan, în rolul de premier desemnat şi Traian Băsescu, în cel de preşedinte jucător: aceştia au fost cei doi actori principali ai zilei.

https://p.dw.com/p/GDZD
Theodor Stolojan, primul-ministru desemnatImagine: AP Photo

Cu toate acestea, preocuparea de căpătâi la Bucureşti este participarea sau nu la guvernare a UDMR, un partid care va deţine în viitoarea configuraţie parlamentară doar şase procente.

Încercând să vadă gaura din mijlocul macaroanei, dezbaterea publică ratează esenţialul.

Semnalul oferit de preşedintele Traian Băsescu, odată cu desemnarea lui Theodor Stolojan, este cel al unei clare restauraţii.

Deşi era nominalizat public din partea PD-L pentru funcţia de premier, în urmă cu doar câteva zile puţini îi dădeau şanse lui Theodor Stolojan pentru scaunul cel mare de la Palatul Victoria.

Dar la fel de puţini anticipau aşezarea la aceeaşi masă a celor doi duşmani, PSD şi PD-L, până mai ieri ireconciliabili. Însă dintre toţi pătaţii care au ţinut în mână hăţurile guvernării României, Theodor Stolojan este cel mai digerabil.

Traseismul politic instituţionalizat

Beneficiind de o popularitate stranie, Stolojan este întruparea unui fir roşu care străbate unind toate partidele României. El este omul situat la jumătatea distanţei dintre adversari, cel mai apropiat de fiecare dintre înfocaţii duşmani.

Însă marea calitate a lui Theodor Stolojan este capacitatea acestuia, am putea spune paranormală, de a provoca amnezii. Pentru oricare alt politician român, traseismul politic este un păcat capital în ochii mass-media.

Pentru Stolojan, fostul şef al unui guvern FSN, fost preşedinte liberal, fost preşedinte PLD şi premier desemnat din partea Partidului Democrat Liberal, traseismul politic este un detaliu ignorat.

Pentru orice politician, retragerea dintr-o cursă prezidenţială pe considerente de sănătate reprezintă finalul carierei, nu însă şi pentru Theodor Stolojan ale cărui explicaţii clare se lasă aşteptate de patru ani.

Transferul unui tehnocrat în domeniul politic este de obicei privit cu suspiciune, dar Theodor Stolojan, în ciuda evidentei sale dimensiuni politice, este în continuare perceput ca fiind un iscusit tehnocrat.

Restauraţie cu faţă umană

Ceea ce miră şi mai mult este că perioada 1990 – 1992, timp în care Stolojan a fost ministru de finanţe şi prim-ministru, este astăzi percepută ca una de succes economic moderat, în ciuda inflaţiei galopante şi a instabilităţii financiare, accentuată în acea perioadă.

Că Stolojan a fost în ultimii doi ani ai dictaturii ceauşiste directorul importantului Departament Valutar din Ministerul de Finanţe este un amănunt atât de mărunt, încât ne cerem scuze că îl mai amintim.

Istoria este ironică cu poporul român. La doar câteva zile de la moartea lui Constantin Ticu Dumitrescu, unul dintre puţinii parlamentari post-decembrişti care a pus în centrul felului său de a face politică problematica valorilor comune românilor, asistăm astăzi la o restauraţie cu faţă umană clădită pe umerii oamenilor “socialismului luminat”.