Premiul Păcii pentru un european împătimit şi erudit

Europa Centrală, a Treia Europă sau Europa de Mijloc, are o adresă fixă: oraşul Trieste, un armonios conglomerat de culturi, etnii şi mentalităţi, care au convieţuit respectîndu-se, fără a se iubi, dar şi fără a se răni: italieni, croaţi, sloveni, austrieci, germani, unguri, sîrbi, greci, albanezi…

Chiar dacă există mai mult sub forma unei stări de spirit şi a unei conştiinţe identitare decît sub cea a unei entităţi geografice şi politice, Europa de Mijloc îşi are propriile izvoare pe care Claudio Magris le caută neobosit în peisaj, în chipul oamenilor, al aşezărilor şi oraşelor sau în sălile bibliotecilor.

Viziunea unei Europe fără sîrme ghimpate - încă înainte de căderea Cortinei de Fier

Cînd le află, autorul - devenit celebru mai ales cu cartea sa închinată Dunării, biografiei marelui fluviu - se aşterne pe scris, la masa unei cafenele din Triest.

Acolo, Magris a avut, încă înainte ca zidul despărţitor al Berlinului să se fi prăbuşit, viziunea unei Europe fără sîrme ghimpate şi fără oprelişti insurmontabile. Magris urăşte naţionalismele de toate felurile, dar, afirma literatul italian într-unul din puţinele interviuri acordate presei, cele mai periculoase naţionalisme sunt cele mărunte.

La împlinirea acum a două decenii de la încetarea războiului rece, scriitorul italian, profesor universitar, germanist şi erudit, este răsplătit cu Premiul Păcii de către Asociaţia Librarilor Germani.

Funcţia spiritual-umanistă a unui premiu

Faptul că decizia acordării prestigioasei distincţii europeanului împătimit care este Claudio Magris, a fost luată imediat după absenteismul fără precedent la scrutinul european, evidenţiază oportunitatea politică şi funcţia spiritual-umanistă a unui premiu care răsplăteşte şi un angajament şi o operă. Nu este singurul. Premiul Păcii se adaugă unei liste impresionante de distincţii pe care Claudio Magris, născut la 10 aprilie 1939 la Triest, le-a dobîndit pînă acum: Premiul Strega, Premiul Erasmus, Premiul Cărţii la Leipzig, Premiul Prinţul de Asturia, Premiul Austriac de Stat pentru Literatură Europeană…

Premiul Păcii atribuit de Asociaţia Librarilor Germani răsplăteşte un autor lucid, angajat, un spirit liberal, căruia încă la vîrsta de 24 de ani i-a ”reuşit” o genială teză de doctorat consacrată „Mitului habsburgic în literatura austriacă”.

Aflarea veştii că i se decernează Premiul Păcii, l-a surprins pe laureat. Magris a declarat că distincţia acordată de Asociaţia Librarilor Germani a avut pentru el o aură mitică, obligîndu-l într-un anume fel să facă un bilanţ al propriei sale activităţi. Un bilanţ care, în ceea ce-l priveşte, relevă şi unele deficite, insesizabile pentru ceilalţi, dar de care el este pe deplin conştient.

Visând la un stat Europa...

Cărţile care au urmat după publicarea excelentei sale teze de doctorat – au dezvăluit diversele ipostaze ale laureatului - istoric, eseist, povestitor, romancier, publicist, inspirat traducător, în italiană, al unor autori de limbă germană.

Claudio Magris trece însă drept unul din cei mai competenţi redescoperitori ai Europei de Mijloc, dincolo de utopie, himeră şi mit, un ţinut în care relaţiile, interferenţele culturale, şi nu frontierele naţionale, delimitează şi definesc identităţile, o Europă ale cărei urme materiale şi spirituale, dăinuie în unele ţinuturi ale României, Ungariei, Ucrainei, Sloveniei, Cehiei şi Poloniei, Croaţiei şi Italiei. Ca şi alţi iluştri predecesori, Claudio Magris nutreşte visul unui stat Europa.

Sub titlul generic „A Treia Europă”, în România o fundaţie şi o colecţie de carte, editată la Polirom, atestă şi stimulează existenţa preţioaselor „relicve de civilitate şi spiritualitate europeană”, despre care vorbesc şi cărţile lui Claudio Magris.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Alexandra Sora