Premiul pentru Viitor

Iniţiat în anul 1997 de preşedintele federal de atunci, Roman Herzog, premiul pentru tehnică şi inovaţie, numit şi “Premiul Preşedintelui”, este decernat anual pentru o inovaţie cu posibilităţi mari de aplicare la scară industrială, în măsură să creez locuri de muncă. Este de fapt un concurs, în cadrul căruia sunt selectate patru realizări, un juriu trebuind să decidă care din acestea este recompensată cu prestigioasa distincţie.

Echipa formată din Ing. Horst Joachim Lindner, Prof. Hans Wilhelm Bergmann şi fizicianul Robert Quitsch a realizat un sistem, prin care sunt reduse considerabil uzura şi consumul de ulei la motoarele cu ardere internă şi, implicit, poluarea. Inovaţia constă în modificarea substanţelor din calea de rulare a cilindrilor prin expunere la lumină laser. Reducerea uzurei la căile de rulare este de 23 pînă la 89 %, la segmenţii de piston de 30 pînă la 80 %. Scăderea consumului de ulei este de 11 pînă la 41 de grame la ora de rulare. Datorită noului sistem, este redus şi consumul de carburant. Tehnologia prezentată este acum componentă a producţiei în serie la motoarele Diesel ale Societăţii Audi.

O altă realizare desemnată pentru “Premiul Viitorului” este datorată lui Ulrich Simon, Ralf Wolleschensky şi Bernhard Zimmermann de la Societatea Carl Zeiss din Jena. Este vorba de un microscop confocal cu scanning laser – LSM 510 META. Tehnologia combină un procedeu de detecţie absolut nou cu o metodă de analiză matematică. Ea face posibilă pentru prima dată o analiză fluorescentă multiplă, în ciuda suprapunerii cromatice. Prin folosirea unui număr de pînă la 8 coloranţi, ea permite să fie examinate simultan numeroase componente celulare şi tisulare, să fie urmărite exact interacţiunile dinamice din celulele vii. Sistemul este simplu de mînuit, rapid, eficient şi exclude rezultate eronate. El este deja utilizat cu succes în cercetarea fundamentală bio-medicală şi în analiza diferitelor probe medicale.

Echipa formată din Prof. Arne Skerra, Dr. Martin Pöhlchen şi Dr. Steffen Schlehuber ce-şi desfăşoară activitatea la Universitatea Tehnică din München şi la Laboratorul PIERIS din învecinatul Freising ne familiarizează cu o noţiune absolut nouă: anticaline. Acestea sunt substituţi de anticorpi – instrumentele biochimice universale de recunoaştere, legare şi marcare a structurilor moleculare şi celulare. Noile substanţe bio-farmaceutice realizate prin design al proteinelor oferă în principiu aceleaşi posibilităţi de utilizare ca şi anticorpii, dar prezintă o serie de avantaje faţă de aceştia. Anticalinele au o structură necomplicată, sunt mai mici şi uşor de produs. Cu ajutorul lor pot fi neutralizate şi eliminate din corp toxinele şi pot fi activate sau dezactivate anumite tipuri de celule, de exemplu cele ale sistemului imunitar. O însuşire de care sunt legate speranţe terapeutice constă în capacitatea lor de a recunoaşte structura de suprafaţă a celulelor maligne şi de a transporta acolo cu mare precizie citostatice.

În sfîrşit, ajungem la inovaţia pentru care a fost atribuit “Premiul pentru Viitor”, şi anume: “Laboratorul pe un chip”. Sistemul care combină bio- componente active cu tehnologia siliciului a fost conceput de Dr. Rainer Hintsche de la Institutul Fraunhofer din Itzehoe şi realizat în colaborare cu Walter Gumbrecht de la firma Siemens din Erlangen şi cu Roland Thewes de la Infineon Technologies din München. Sistemul de analiză miniaturizat, transportabil şi în acelaşi timp robust permite ca procesele biologice să fie citite direct prin semnale electrice de pe chip. Prin utilizarea performantului chip “la faţa locului”, diagnosticul de laborator este mai ieftin şi mai rapid. Cu el pot fi depistate toxine sau pot fi controlate individual valorile analizelor la pacienţi. Principiul biochipului electric îşi va găsi utilizări largi în analiza produselor alimentare, în farmacologie şi în ecologie; dar mai cu seamă în medicină, la plănuitele cartele pentru diagnosticul şi controlul parametrilor individuali ai pacienţilor.