Presa, unul din actorii negocierii adevărului

În România se vinde însă ca pîinea caldă bîrfa, can-can-ul, improvizaţia, adevărul impresionist, într-un cuvînt, imaginea negociată – o imagine la mîna a doua a realităţii.

Că lucrurile stau aşa şi nu altfel o arată tirajele generoase ale ziarelor „de scandal”, audienţa posturilor de televiziune profilate pe speculaţia ignoranţei şi a prostului gust, dar şi alinierea din mers a unor publicaţii serioase la acest marş al şuetei şi trăncănelii fără sfîrşit.

Presa a devenit o afacere tot mai profitabilă în România pe măsură ce s-a dezvoltat concubinajul dintre politicieni şi oameni de afaceri, de o parte, şi patronii trusturilor de presă de cealaltă parte. Proprietarii de media au pătruns în legislativ şi executiv nu de ieri de azi, ci cu ani în urmă, în spatele unor paravane care făceau imagine bună la public.

Ultimul Barometru de Opinie Publică prezentat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă arată că agenda publică a românilor este dominată de aceleaşi probleme: nivelul de trai, corupţia, funcţionarea instituţiilor. Şi cu toate acestea, ziarele şi televiziunile acordă cele mai mari spaţii politicii, mai exact, scandalurilor politice, reale sau inventate. Cearta dintre palate – Cotroceni şi Victoria – este cu siguranţă pe primul loc într-o monitorizare a acestor scandaluri în ultima jumătate de an.

Interesele patronilor de presă sînt desigur foarte mari în a întreţine această gîlceavă între grupul din jurul preşedintelui şi cel din apropierea primului ministru. Se prevăd şi prezic alegeri anticipate, iar trusturile media îşi fac de pe acum cărţile pentru viitoarea bătălie electorală. Bătălie în care, ca de fiecare dată, se cîştigă mulţi bani şi poziţii de comandă în cadrul viitoarei puteri.

Un lucru de neînţeles, revenind la Barometrul de opinie despre care am vorbit: După Biserică şi Armată, presa se situează pe locul trei în topul încrederii. Or, dacă presa nu acordă primul loc informaţiei privind calitatea vieţii, problemă prioritară a românilor, după cum spune acelaşi barometru de opinie, de unde vine această încredere a oamenilor în presă?

O explicaţie ar putea fi aceea că presa şi-a căpătat, pe nedrept, după părerea mea, acel statut de credibilitate a priori, ca şi Biserica ori Armata. Iar dacă lucrurile stau aşa, mi se pare de-a dreptul periculos pentru evoluţia presei în România. Cu atît mai mult cu cît în ultimul timp se vînd şi se cumpără la pachet o serie de produse media, şi nu de cea mai proastă calitate. Iar cumpărătorii au interese personale care depăşesc sfera unei simple afaceri.