Primăvara arabă în ianuarie 2012

Escalei libiene i-a urmat luni o vizită în Tunisia. Cum se articulează relaţiile Germaniei cu Maghrebul postrevoluţionar?

În Libia, ministrul german de externe a avut parte de o primire călduroasă, ceea ce nu putea să-i displacă lui Guido Westerwelle.

Demnitarul liberal fusese masiv criticat în Germania pentru că, imediat după izbucnirea conflictului militar libian, se disociase de francezi şi exclusese orice implicare militară germană în nordul Africii. Nu puţini observatori afirmaseră atunci că Republica Federală va pierde masiv în cursa pentru obţinerea de contracte din partea noii puteri libiene.

Aflat pentru prima dată la Tripoli de la alungarea clanului Gaddafi din capitala libiană, Westerwelle a pus din capul locului degetul pe rana încă prea puţin închisă a societăţii libiene. „Decisiv este ca Germania „să susţină o Libie ce se îndreaptă spre o societate pluralistă, liberală, spre o societate deschisă”, a declarat şeful diplomaţiei germane pe aeroport, în faţa comitetului libian care l-a primit.

În replică la apelul pro-democratic al Berlinului, şeful adjunct al diplomaţiei libiene care l-a întâmpinat pe Westerwelle s-a mulţumit să dea aprobator din cap.

În drum de la aeroport spre capitală demnitarului german, căruia i s-a promis deschiderea la Tripoli a unui Institut Goethe, i s-a mai pregătit o plăcere suplimentară. De pe marginea străzii Westerwelle a văzut oameni făcându-i cu mâna şi strigând „Alemania”, „Alemania”, deşi Germania i-a dezamăgit cândva pe revoluţionari, neaprobând în Consiliul de Securitate ONU ajutorul militar solicitat de adversarii dictatorului.

Pentru Westerwelle lucrurile sunt, totuşi, clare. „Ne situăm de partea Libiei libere” a afirmat el textual, adăugând că Germania a recunoscut rapid Consiliul provizoriu care preluase conducerea revoluţiei libiene. Fapt pe care, potrivit demnitarului german, l-ar aprecia şi partea libiană.

Departe de orice euforie, omologul libian al lui Westerwelle, Ashur bin Haial, le-a mulţumit tuturor celor care au contribuit la eliberarea Libiei fără să numească în context Germania.

Peste o mie de răniţi de război libieni au primit tratamente medicale în Germania. Iar în faza iniţială a revoluţiei guvernul federal le-a oferit rapid noilor autorităţi libiene un credit de o sută de milioane de dolari, un împrumut care a şi fost rambursat.

Pe moment, Berlinul ar dori mult ca firmele germane să fie solicitate să pună umărul la reconstrucţia Libiei, un proces de pe urma cărora ar profita întreaga economie germană. Concomitent, şeful diplomaţiei germane a stat de vorbă cu reprezentanţi ai unor ONG-uri şi partide nou înfiinţate care speră să obţină ajutoare substanţiale din partea Berlinului.

Ministrul german de externe şi-a continuat turneul nordafrican printr-o vizită în Tunisia, leagănul aşa-zisei „primăveri arabe”, al cărei spirit riscă să dispară după victoria partidelor islamiste în alegerile din regiune.

Autor: Georg Schwarte/ Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident