Prima dezbatere Ponta-Iohannis: un joc fără reguli

A fost mai rău decât ne-am fi aşteptat. Cel puţin în alţi ani, televiziunile îşi pregăteau mai bine scenariul, dar de data aceasta am asistat la o totală improvizaţie. Am aflat din context că formatul şi tematica dezbaterii nu fuseseră discutate de echipele de campanie şi că nici măcar nu fuseseră comunicate din timp candidaţilor. Klaus Iohannis cu siguranţă nu ştia nimic dinainte, aşa cum a şi dezvăluit la un moment dat, spre desebire de Victor Ponta care părea totuşi perfect pregătit.

De altfel, atmosfera generală a fost exact aşa cum ne-am temut: un moderator plin de importanţă, mai preocupat de propriul rol decât de dezbaterea în sine şi un amestec indigest de partizanate şi idiosincrazii care nu reuşeau deloc să se dizolve într-o ambianţă, cu adevărat, neutră. Dacă moderatorul, Rareş Bogdan căuta totuşi să inducă puţină simpatie pentru Klaus Iohannis şi să poarte discuţia acolo unde presupunea el că i-ar fi favorabilă, una din ziariste (Lavinia Şandru) l-a atacat brutal şi într-un stil inacceptabil în acest context, iar celelalte au încercat, în schimb să-l asalteze pe Victor Ponta cu întrebări tehnice, care nu au avut ca efect decât să-l marginalizeze scenic total pe candidatul opoziţiei. Faptul că o televiziune particulară ca Realitatea TV nu are cum să fie gazda unei dezbateri prezindenţiale a devenit şi mai evident în clipa în care moderatorul a anunţat că va continua să discute separat cu Victor Ponta într-o emisiune, pretins, distinctă. Se vede că televiunile de ştiri îşi urmează tenace propriile lor interese, care nu au decât o firavă incidenţă cu interesul public.

Pe scurt totul a fost caricatural, de la introducerea megalomanică a moderatorului şi până la dezechilibrul total al dezbaterii, care l-a transformat pe Klaus Iohannis în simplu spectator. În acest decor, în care nu a existat nicio regulă dinainte stabilită, Victor Ponta a profitat de fiecare moment pentru a prelua iniţiativa. A fost agresiv, adesea insolent, dar a reuşit să stăpânească discuţia şi graţie faptului că era cu adevărat bine informat şi bine antrenat pentru luptă. Adus pe terenul administraţiei şi al guvernării, el a manevrat discuţia cum a vrut, amestecând abil adevărul cu falsul, ca în cazul situaţiei secţiilor de votare din străinătate, fără să fie amendat de contracandidatul său.

A fost surprinzătoate însă stridenţa cu care primul-ministru a căutat să-şi domine psihologic adversarul, imitându-l, practic, pe Traian Băsescu. Preşedintele spusese, în repetate rânduri, că premierul ar avea un complex în faţa sa, căci adoptă o postură slabă când se găsesc între patru ochi(”e ca un pisic”), pentru a deveni subit marţial în alte împrejurări. Or, Victor Ponta a preluat schema tale quale, pretinzând că Iohannis ar fi adoptat politeţea subalternului când l-a vizitat în biroul său de la guvern. Adevărul este este că totul a părut, în primul rând, neadecvat. Premierul pregătise probabil replica de acasă şi o aruncase înainte de vreme, căci nu avea niciun sens să vorbească de atitudinea ”de moşier” a lui Iohannis. Pretinsa aroganţă a acestuia e, cel mult, o aparenţă, legată de masca sa impertubabilă, care l-a ajutat întrucâtva şi în această seară să treacă mai uşor peste momentele dificile. Sau poate premierul a executat un atac în deplină cunoştinţă de cauză, încercând să falsifice, în direct, profilul contracandidatului său.

A fost, pe scurt, un joc fără reguli în care fiecare a făcut ce a dorit şi ce a putut, potrivit firii proprii. Klaus Iohannis declara după emisiune că este un om al regulilor, admiţând, implicit, că nu s-a putut adapta acestui stil improvizat.

Dar este ciudat că a acceptat să participe la o dezbatere în aceste condiţii. Timp de mai multe săptămâni, Klaus Iohannis a refuzat formatul televiziunilor de ştiri cu argumente care par astăzi şi mai îndreptăţite, pentru ca apoi, subit, să anunţe participarea la Realitatea TV, fără nicio pregătire prealabilă. Părea surprins de fiecare dată, ceea ce este inexplicabil la acest nivel, mai ales că toate temele, inclusiv inflexiunile proprii lui Victor Ponta, sunt extrem de binecunoscute şi uşor anticipabile. În plus, s-a vădit că nu stăpâneşte bine anumite subiecte importante, cum ar fi imunităţilor instituite în Constituţie şi că nu are răspunsuri dinainte pregătite la întrebări previzibile.

Momentul care ilustrează cel mai bine turnura dezbaterii a fost acela în care Victor Ponta, locvace şi cu o bună memorie, a făcut să pară că liberalii ar fi mai corupţi decât pesediştii, obligându-l pe Klaus Iohannis să ia poziţie împotriva propriilor colegi de partid, ca Varujan Vosganian şi alţii. Sfătuit prost sau pur şi simplu luat prin surprindere, Iohannis a adoptat armele Monicăi Macovei, pe care însă nu a ştiut să le mânuiască.

Din 1990 încoace, nu am asistat niciodată la o dezbatere prezidenţială mai puţin reuşită.