Primele declaraţii

În sânul Opoziţiei s-au definit câteva nuanţe. Liderul unui mănunchi de parlamentari prea mic pentru a constitui un grup politic distinct, Răzvan Mihai Ungureanu a avut astăzi după desemnarea primului minstru o primă declaraţie incisivă şi categorică. În opinia fostului prim-ministru, ultimele şase luni de guvernare au reprezentat un veritabil dezastru sub toate aspectele, care nu ar putea fi ignorat în ciuda rezultatului electoral. Opoziţia lui Răzvan Mihai Ungureanu a dobândit aşadar o expresie radicală.

A fost interesant să vedem că preşedintele PDL Vasile Blaga a avut o poziţie foarte diferită. Chiar dacă, la fel ca şi colegul său de alianţă, a anunţat că nu va vota în favoarea învestirii guvernului Ponta, a explicat că se va opune în virtutea situaţie sale de opozant, sugerând că nu are deocamdată obiecţii de fond foarte importante. Dimpotrivă, el a părut, cel puţin în anumite privinţe, dispus la o colaborare.

Vasile Blaga a făcut, în orice caz, impresia unui politician care nu refuză o colaborare, dacă ea se impune ca o conduită logică şi necesară. Prin urmare, cele dintâi declaraţii ale sale l-au dezvăluit din nou pe vechiul Blaga, cel care nu suferise încă influenţa nefastă a ideologilor ireductibili ai dreptei prezidenţiale. El face parte din categoria politicienilor gata sa susţină un lucru bun, chiar dacă vine de la adversari, spre deosebire de cei care au luat PDL-ul prizonier şi care i-au impus în ultimii doi ani o conduită distructivă şi o retorică dusă până la paranoia.

Cu toate acestea, Vasile Blaga, dacă vrea să se instituie ca veritabil şef al Opoziţiei, ar trebui să renunţe la bunăvoinţa sa structurală şi să găsească un ton mai critic. Nu în stilul practicat până acum şi ilustrat poate cel mai bine de purtătorul de cuvânt Traian Ungureanu, ci într-altul, întemeiat pe o argumentaţie onestă. PDL are nevoie de un stil de comunicare bazat pe o cunoaştere reală şi aprofundată a problemelor şi nu pe zeflemea şi calambururi facile.

Dacă până acum PDL a practicat prin excelenţă stigmatizarea adversarilor, fără să aducă niciun argument în favoarea propriilor poziţii, de aici înainte ar trebui, dacă doreşte cu adevărat să conteze, să pună în mişcare gândirea critică şi nu propaganda sofistică. Preşedintele Traian Băsescu cerea astăzi majorităţii să nu aşeze opoziţia ”la balcon”, aluzie şi la sala neîncăpătoare, dar şi la riscul marginalizării. Conduita majorităţii este, desigur, foarte importantă, dar, mai înainte ca majoritatea să dea opoziţiei atenţie, ar fi nimerit ca opoziţia să se ia pe sine în serios.

Rivalităţile din cadrul PDL se vor rezolva şi pe planul acesta. Încetul cu încetul se va impune ca lider omul capabil să formuleze critica cea mai credibilă şi mai incisivă, propagandiştii feroce ca şi oamenii prea blânzi fiind lăsaţi deoparte printr-o selecţie firească. Răzvan Mihai Ungureanu a părut să piardă însă posibilitatea de a vorbi în numele unei Opoziţii mai largi şi din prea multe ambiţii riscă să sfârşească într-o margine.