Primul pas în direcţia cea bună

Votul de duminică a confirmat prognozele: Mahmoud Abbas, liderul OEP, a ieşit învingător la primul scrutin prezidenţial care are loc în ţinuturile palestiniene după nouă ani.In 1996 Yasser Arafat întrunea circa 88,8% din voturile palestinienilor. Succesorul acestuia la conducerea OEP şi la preşedinţie are motive suficiente să fie mulţumit cu atît mai mult cu cît scrutinul a fost lipsit de incidente iar palestinienii au putut respira aerul democraţiei şi al unui nou început.

Dar pentru toţi este cît se poate de limpede că lupta începe de-abia de acum înainte , scopul ei nemaifiind cucerirea simpatiei şi încrederii alegătorilor ci transformarea în faptă a visului palestinian, un vis care în ultimii 80 de ani a costat nespus de multă suferinţă şi lacrimi, un vis care s-a spulberat de mai multe ori deja exact în momentul în care el promitea să se întrupeze.Si aceasta fiindcă nu puţini palestinieni au crezut că soluţia nu putea fi decît violenţa cînd de fapt, tocmai aceasta distrugea orice perspectivă de viitor.

Este de la sine înţeles de ce Mahmoud Abbas pledează pentru o luptă non violentă .In ultimii patru ani el a criticat în repetate rînduri Intifada care nu le-a adus palestinienilor decît noi suferinţe, lacrimi şi sînge.

Mizînd pe forţa diplomaţiei şi pe virtuţile negocierilor şi ale dialogului, noul preşedinte palestinian se deosebeşte fundamental de predecesorul său , Yasser Arafat chiar dacă acesta rămîne încă icoana mişcării naţionale de independenţă.

Israelul ar trebui să ştie că diferenţa dintre Abbas şi Arafat este una de stil şi nu de ţeluri. Preşedintele proaspăt ales doreşte la fel ca fostul lider OEP, un stat palestinian avînd drept capitală partea de est a Jerusalimului,revendică retragerea trupelor israeliene din ţinuturile ocupate, renunţarea la aşezările evreieşti şi o soluţionare a problemei refugiaţilor palestinieni.

Pentru a atinge aceste ţeluri, Mahmoud Abbas va avea nevoie de sprijin masiv şi ar fi fatal dacă Israelul s-ar concentra acum exclusiv asupra curmării oricăror forme de violenţă palestiniană.Abbas s-a pronunţat clar şi răspicat împotriva violenţei,el doreşte reformarea societăţii palestiniene şi democratizarea ei, iar voturile pe care le-a cumulat la urne demonstrează că majoritatea palestinienilor consideră juste viziunile şi politica noului lor preşedinte şi că sprijină intenţia acestuia de a negocia cu Israelul.Numai că - negocierile trebuie să se soldeze cu rezultate, ele trebuie să ducă la o ameliorare a situaţiei palestinienilor şi să contribuie la instituirea liniştii şi securităţii în regiune, a mult invocatei păci.

Din această perspectivă Israelului îi revine menirea de a pune în practică retragerea din fîşia Gaza , un prim pas din cei mulţi care trebuie făcuţi. Nu în ultimă instanţă, va trebui să se renunţe şi la restricţiile impuse palestinienilor, între care şi monstruosul zid de securitate. Nimeni nu-i contestă Israelului dreptul la securitate dar această securitate este la rîndul ei condiţionată doar de existenţa unui stat palestinian liber şi democratic. Scrutinul de duminică a marcat un prim pas în această direcţie .