Prinţul Charles îi îndeamnă pe români să-şi conserve tradiţiile

Prinţul Charles a venit în România cu nostalgia pentru casele vechi şi pentru natura nestricată de tehnologia modernă. Este o profundă dimensiune a spiritului european şi care îşi găseşte ecou şi în România, dar mai puţin în mediile politice şi cele oficiale. Din cauză că nu şi-a găsit destui interlocutori printre cei care ar avea puterea de a susţine proiectele de conservare, prinţul Charles a fost nevoit să ceară ajutorul preşedintelui ţării la fel ca şi atunci cînd Guvernul lansase proiectul Dracula Park. Proiectul, promovat de fostul ministru al turismului, trăda nu numai prostul gust a elitei politice, dar şi cinismul unui capitalism de factură nouă, el însuşi de proastă imitaţie. Există un contratimp, aproape dramatic, între ceea ce se petrece azi în Europa şi ceea ce se întîmplă în România. Dacă Europa a redescoperit valoarea lucrurilor vechi şi se străduieşte să le conserve şi să le pună în valoare, România este ispitită de o modernizare lipsită de discernămînt. Există şi o dimensiune economică. În agricultură de pildă, s-a observat că România ar avea şansa să se specializeze în culturi ecologice, să renunţe adică la îngrăşăminte chimice, dar fără sacrifici şi o viziune pe termen lung acest lucru pare foarte greu de realizat.

Foştii comunişti transformaţi peste noapte în capitalişti au păstrat aspiraţia progresistă către modernitate tehnologică, dar mai ales dispreţul faţă de ruralismul tradiţional. Există însă riscul unei mari confuzii. Cultura oficială din România cultivă pe mai departe un folclorism de operetă, care este prezentat ca fiind tradiţie românească. Există însă o mare diferenţă între manifestările folclorice patronate de oficialităţi şi preocuparea reală pentru tradiţie. În România, Muzeul Ţăranului creat de Horia Bernea a fost manifestul unei elite culturale, care s-a vădit mai europeană în spiritul ei decît negociatorii români trimişi la Bruxelles. Între elita aceasta profund europeană a României şi politica românească s-a căscat însă o prăpastie. Aşa se face că e nevoie mereu să sosească cineva din afară, o personalitate cu prestigiu şi influenţă ca prinţul Charles, pentru ca anumite puncte de vedere să se facă mai bine auzite.

Preşedintele Iliescu s-a arătat receptiv la mesajul Prinţului Charles şi a acceptat să patroneze o reuniune a fundaţiilor şi investitorilor care doresc să dezvolte o serie de proiecte de conservare. În mod particular Printul Charles s-a arăta interesat de zona Maramureşului. Reuniunea aceasta va avea loc, la Bucureşti, în 15 noiembrie. Preşedintele Iliescu a descoperit probabil în discursul printului Charles rezervele sale personale faţă de ceea ce a numit mereu capitalismul sălbatic. Dincolo însă de o lipsă de aderenţă ideologică la această pietate faţă de trecut a europenilor, există acum pentru români şi o dificultate obiectivă. Atraşi într-o cursă frenetică de modernizare şi de adaptare la exigenţele economiei comunitare, românii nu mai au răgazul de reflecţie şi contemplare care să le îngăduie să vadă că mai sînt atîtea lucruri frumoase şi bune care merită să fie păstrate