1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Pro Asyl aduce cinstire grecilor implicaţi în favoarea refugiaţilor din afara UE

Stamatis Assimenios / Ioachim Alexandru8 septembrie 2008

Premiul pentru apărarea drepturilor omului, oferit de fundaţia Pro Asyl, a fost decernat anul acesta Uniunii elene a Juriştilor pentru Drepturile Refugiaţilor şi Emigranţilor.

https://p.dw.com/p/FDW9
Decernarea premiului oferit de fundaţia Pro AsylImagine: Stamatis, Assimenios

Astfel, Pro Asyl a adus un elogiu organizaţiei din Grecia, care sprijină neobosit persoanele aflate în căutare de protecţie la graniţa externă a UE şi în lagărele greceşti în care sunt internate în vederea expulzării. Premiul a fost înmânat sâmbătă la Frankfurt avocatei Marianna Tzeferakou din Atena.

În discursul său, preşedintele organizaţiei Pro Asyl, Dr. Jürgen Micksch, a adus elogii activităţii Uniunii de jurişti din Grecia, accentuând că aceasta militează împotriva inechităţii, a încălcării drepturilor omului, luptând totodată pentru condiţii omeneşti în lagărele pentru refugiaţi şi solicitanţi de azil şi pentru proceduri corecte de acordare a azilului.

Imediat după acest discurs, Marianna Tzeferakou, care a primit premiul în numele întregii organizaţii din care face parte, a subliniat:

„Volumul principal de muncă este efectuat de grupurile de solidaritate care acordă ajutor la faţa locului, în regiunile de frontieră. Profităm de decernarea acestui premiu, pentru a aduce la cunoştinţa opiniei publice din Germania realităţile din Grecia şi responsabilităţile care revin UE în acest context. Potrivit Acordului de la Dublin, ţara în care a sosit solicitantul de azil este şi obligată să îl primească. Cu alte cuvinte, instituţiile de la Bruxelles lasă treaba murdară în sarcina ţărilor de la frontiera externă a UE, şi aceasta este o problemă deosebit de serioasă”.

Verleihung des Pro-Asyl Preises
Marianna TzeferakouImagine: Stamatis, Assimenios

Într-un raport publicat în octombrie 2007 de Pro Asyl şi de Uniunea elenă de avocaţi, se face referire la o multitudine de cazuri de încălcare a drepturilor omului, de expulzare ilegală şi chiar de aplicarea de rele tratamente. Marianna Tzeferakou a explicat:

„Fiecare poliţist sau membru al Pazei de Coastă poartă răspundere pentru ceea ce se întâmplă în zona de frontieră. Responsabili sunt bineînţeles şi factorii politici de decizie. În fond însă, UE nu vrea să aibă de-a face cu refugiaţii şi de aceea autorităţile greceşti nu fac altceva decât să transpună în practică voinţa statelor-membre.”

Pro Asyl se implică mai ales pentru condiţii omeneşti de detenţie pentru miile de minori care trec fraudulos frontiera maritimă turco-elenă. Karl Koop, expert în probleme europene din cadrul Pro Azyl a povestit la Frankfurt ce a văzut cu ochii săi pe insula grecească Mitilene:

„Vara aceasta am fost acolo şi m-a durut cel mai tare situaţia copiilor şi tinerilor. În localitatea Pagani din Mitilene am văzut încarceraţi pe un termen mai lung - 20, 30 de zile - peste 100 de copii. Ei nu aveau dreptul să iasă la aer liber. Imaginaţi-vă 68 de băieţi înghesuiţi într-o singură celulă, cu o singură toaletă. Era un miros pestilenţial în celulă, iar în vecinătate erau închise fete din Somalia. Noi, europenii nu am rezista în astfel de condiţii. Ceea ce am încercat mai întâi împreună cu colegii eleni şi cu însărcinatul ONU pentru refugiaţi a fost să-i liniştim pe cei reţinuţi. Apoi am obţinut eliberarea şi transferarea lor într-un centru de primire mai civilizat”.

Karl Koop nu a ezitat de asemenea să numească ceea ce se întâmplă zi de zi la porţile Europei o tragedie umanitară. El a continuat:

„ Reglementarea europeană de stabilire a competenţelor în domeniu, aşa-numita normă Dublin 2, este răspunzătoare pentru brutalizarea situaţiei la graniţa externă a UE. Dacă stăm să analizăm cifrele constatăm că marea Germanie s-a confruntat anul trecut cu mai puţin de 20.000 de solicitări de azil. Grecia, în schimb, o ţară de şapte ori mai mică, cu 25.000. Se poate vedea aici cât de inechitabil se tratează între ele statele UE. Dacă un funcţionar din Ministerul german de Interne îl expulzează pe un irakian spre Grecia fiindcă pe acolo a pătruns în UE, ştiind că în Grecia nu va avea nici un adăpost deasupra capului şi va trăi pe stradă, atunci acel funcţionar dă dovadă de mare cinism fiindcă şi Germania este responsabilă pentru soarta acelui om. Germania însă s-a implicat masiv pentru elaborarea şi impunerea normei Dublin 2. Astăzi, Grecia nu poate gestiona problema singură. Avem nevoie de un nou mecanism care să asigure condiţii omeneşti la frontierele externe ale UE”, a conchis Karl Koop.