Procese posibile şi imposibile

Vrem capul lui Saddam! Ba nu vi-l dăm, cel puţin deocamdată, până ce nu se va garanta securitatea procesului care i se va intenta fostului dictator: Cam aşa s-ar putea rezuma dialogul surzilor dintre americani şi noua conducere interimară a Irakului despre soarta unuia dintre cei mai siniştrii tirani din istorie. Editorialele occidentale abordează azi subiectul, Handelsblatt din Duesseldorf scriind: ”Saddam fusese unul din ultimele gajuri deţinute de americani în Irak. L-au pierdut şi pe acesta, după ce premierul interimar Allawi a cerut predarea fostului satrap de la Bagdad”. Americanii ar fi ratat astfel ocazia de a face un gest benevol, simbolizînd recunoaşterea suveranităţii irakiene de către SUA.

Ziarul german afirmă că americanii nu vor avea încotro, fiind obligaţi mai devreme sau mai târziu să-l transfere pe Saddam sub controlul autorităţilor de la Bagdad, spre a nu discredita din capul locului noul guvern irakian. Or, Handelsblatt exprimă ideea fixă a multor observatori de stânga, potrivit căreia ar fi fost chipurile musai ca Saddam să fie judecat de o curte penală internaţională spre a se evita orice suspiciune de răzbunare irakiană asupra fostului tiran. Ziarul se arată în plus alarmat de eventualitatea condamnării lui Saddam la moarte.

Şi Sueddeutsche Zeitung din Muenchen tratează, oarecum însă mai la obiect, subiectul. Cotidianul bavarez notează: ”Acuzaţii tac, martorii se tem pentru viaţa lor şi a familiilor lor, în vreme ce judecătorii şi procurorii sunt atât de înfricoşaţi încât refuză să-şi asume sarcina de a contribui la la procesul lui Saddam. Audierile intentate fostului dictator sunt grevate de incapacitatea de a li se garanta participanţilor o protecţie suficientă. Şi nici pericolul unei înscenări judiciare nu poate fi exclus”. Cu toate acestea, concede ziarul liberal german, ”e clar că nu există nici o alternativă la judecarea lui Saddam în Irak”. Fiindcă irakienii înşişi nu vor în ruptul capului să permită audierea torţionarului lor altundeva decât acasă... Râmîne deci să se facă tot posibilul spre a se stoarce cât m,ai mult bine din aceste premize rele.

Neue Zuercher Zeitung relevă că, pe moment, preşedintele american Bush a refuzat să specifice un termen bine determinat în vederea predării lui Saddam. Or, potrivit Crucii Roşii Internaţionale, puterea ocupantă e silită, conform Convenţiilor de la Geneva să-şi pună fie în libertate, fie sub acuzare prizonierii, de îndată ce încetează ocupaţia ori un conflict militar.

Acelaşi ziar elveţian semnalează încheierea negocierilor de aderare a Bulgariei la UE, şi poziţia privilegiată a Sofiei în procesul aderării, evocă şi controversele de tot aprinse, din Arabia Saudită asupra punerii în drepturi a femeilor saudite, înveşmîntate în burcă pînă în albul ochilor. Ultraconservatorii clerici musulmani se opun însă cu toate forţele oricărei prezumtive occidentalizări a saudiţilor. Concentrîndu-şi atenţia asupra lumii arabe, ziarul din Zuerich explică şi substratul fioroaselor epurări etnice operate de regimul sudanez, cu sprijinul milliţiilor sale arabe asupra populaţiei negre din regiunea vestică a ţării numite Darfur. ”Zona” constată sec ziarul helvet, ”e bogată în petrol”.

Editorialele occidentale se mai ocupă şi de exonerarea premierului israelian Ariel Sharon. Ziarul israelian Jerusalem Post analizează lustrarea de acuzele vizînd presupusa lui corupţie, după ce procurorul general al Israelului a hotărît să nu-l traducă în justiţie pe Sharon. Cotidianul evocă bănuitele, şi ca atare îngrijorătoarele implicaţii politice ale hotărârii. Evidenţiind discrepanţa dintre poziţia anterioară a unei procuroare israeliene care favorizase punerea sub acuzare a premierului, şi cea actuală a procurorului general, ziarul din Ierusalim aminteşte că autorităţile judiciare favorizaseră deschiderea unui proces împotriva lui Sharon într-o epocă în care şi presa îi era ostilă. Pentru ca acum, când presa îl alintă pe premier, să se renunţe la urmărirea lui judiciară.

Ocupîndu-se de situaţia din regiune, Frankfurter Allgemeine Zeitung consideră că Sharon ar deţine cheia progreselor în conflictul israeliano-palestinian, ”salutarul său plan de retragere din Gaza fiind aproape unanim elogiat şi susţinut”. Ziarul salută exonerea juridică a lui Sharon, tocmai din perspectiva ei politică, a netezirii căii spre transpunerea planului său de reununţare unilaterală de către Israel la controlul fâşiei Gaza. Dar cotidianul din Frankfurt deplânge actuala slăbiciune a alianţei guvernamentale israeliene, care s-a destrămat parţial, lăsîndu-l pe premier la cîrma unui executiv minoritar, tolerat de stânga laburistă.