Procesul de pace din Orientul Apropiat necesită intervenţii internaţionale

Prin deschiderea punctului de frontieră Rafah dintre fâşia Gaza şi Egipt s-a deschis o “poartă către libertate”. Asta au sărbătorit autorităţile palestiniene la sfârşitul săptămânii trecute în prezenţa oaspeţilor internaţionali, odată cu obţinerea controlului asupra unui teritoriu cu autoritate cvasi-statală în urma primirii dreptului de liberă circulaţie în fâşia Gaza, eliberată după 38 de ani de ocupaţie israeliană. Cu toate acestea palestinienii nu pot deţine controlul deplin asupra punctului de frontieră Rafah.

Nu s-ar fi ajuns la un astfel de acord fără intervenţia hotărâtă a Statelor Unite şi a Uniunii Europene, dacă se are în vedere lipsa disponibilităţii atât a israelienilor cât şi a palestinienilor de atingere a unui acord. Un cuvânt greu de spus a avut secretarul de stat american, Condoleezza Rice. Comisia Europeană a decis trimiterea unor observatori europeni în vederea supravegherii pe viitor a modului în care va fi aplicat acordul de deschidere a graniţei.

Printr-o coincidenţă, însemnătatea ajutorului internaţional a fost demonstrată doar cu câteva zile înainte de data de 29 noiembrie, „ziua solidarităţii cu poporul palestinian”. Această zi comemorativă a fost instituită de Adunarea Generala ONU în 1977, pentru a aminti de hotărârea statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1947, când s-a decis divizarea mandatului britanic în Palestina, fapt ce a permis crearea statului israelian. Această comemorare nu a adus pentru palestinieni decât discursuri frumoase, fără urmări însă.

De la acordul de la Oslo prin care palestinienii şi israelienii au pornit pe drumul păcii, solidaritatea cu palestinienii s-a constituit într-un efort internaţional de susţinere activă a procesului de pace. Început la Oslo în 1993, acesta a degenerat în diferende ireconciliabile între palestinieni şi israelieni, care au atins punctul culminant în cea de-a doua intifadă, încheiată în februarie 2005. Abia în primăvara acestui an s-a încercat cu ezitări reluarea procesului de pace.

Retragerea din Gaza a fost un pas foarte important în această direcţie, care trebuie urmat însă de alţii la fel de importanţi. Atitudinea părţilor direct implicate a arătat în ultimele luni de linişte relativă că nici unii nici alţii nu sunt dispuşi sau nu sunt în măsură să găsească singuri o soluţie. Ajutorul internaţional este în aceste condiţii necesar, sub forma solidarităţii comunităţii internaţionale şi nu sub formă de discursuri, sau de cecuri. Şi nu e vorba de solidaritate faţă de unii sau alţii, ci faţă de toţi cei care sunt dispuşi să sprijine pacea, pentru că pot primi ajutor doar cei care sunt pregătiţi să-şi acorde singuri ajutor.