1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Proclamaţia de la Timişoara şi lustraţia germană

11 martie 2011

Deşi au trecut 20 de ani de la sfârşitul dictaturii comuniste est-germane, documentele poliţiei politice din Berlinul Răsăritean (STASI) continuă să suscite interes.

https://p.dw.com/p/R8cZ
Cucerirea centralei STASI, Berlin, 15 ianuarie 1990, de către protestatariImagine: AP

Deşi au trecut 20 de ani de la sfârşitul dictaturii comuniste est-germane, documentele poliţiei politice din Berlinul Răsăritean (STASI) continuă să suscite interes. Marianne Birthler, coordonatoarea comisiei ce se ocupă cu dezarhivarea secretelor securităţii redegiste, instituţie mai bine cunoscută drept Comisia Gauck, după numele primului ei coordonator, pastorul Joachim Gauck, şi-a prezentat joi ultimul raport înainte de a-şi încheia mandatul.

Deutschland Marianne Birthler Stasi-Unterlagen-Behörde
Marianne BirthlerImagine: picture alliance/dpa

Deschiderea arhivelor STASI şi descifrarea, pe această cale, a unei bune părţi din istoria RDG a reprezentat un pas important în "pacea socială" a Germaniei reunificate, crede Birthler, care, la începutul săptămânii, va preda mandatul de şef al comitetului de administrare a secretelor fostei poliţii politice comuniste. Înlocuitorul ei este jurnalistul Roland Jahn, personalitate a rezistenţei civile din ultima perioadă a regimului Honecker, numit în această funcţie prin votul Bundestagului (Parlamentul Federal).

Roland Jahn Bundesbeauftragter Stasi Unterlagen (BStU)
Roland JahnImagine: dapd

Moştenirea securităţii redegiste rămâne un subiect de interes public, dovadă stând cele aproximativ 190.000 de cereri de acces la dosare înregistrate numai în anii 2009 şi 2010. "Fiecare cerere depusă este o decizie împotriva uitării", a comentat Birthler, la prezentarea ultimului ei raport de activitate, precizând că fiecare dintre solicitări constituie o răfuială intelectuală cu dictatura redegistă: "Aparatul represiv, mecanismele şi instrumentele sale au devenit mai transparente. Nenumărate victime au avut şansa de a-şi reclădi viaţa şi a-şi recupera drepturile. Destinele victimelor au devenit publice. Făptuitorii au fost delegitimizaţi, iar scuzele şi legendele lor dezarticulate".

Marianne Birthler a fost extrem de critică faţă de lejeritatea cu care încă mulţi dintre susţinătorii defunctului regim comunist se mişcă în spaţiul public - de exemplu, foştii generali ai Volksarmee ("Armata Poporului" redegistă) care organizează întâlniri ale veteranilor: "Îmi este clar că multora le este insuportabilă ruptura de acel trecut. Le e teamă să accepte înfrângerea. Din nefericire îşi mai găsesc public - şi chiar şi susţinere din spaţiul politic". A fost, desigur, o referire la Partidul Stânga, moştenitorul de facto al partidului unic est-german SED.

În schimb, iniţiativele civice funcţionând tot în sensul clarificării istoriei recente nu se bucură de acelaşi sprijin. Experienţa personală pe care a avut-o cu dictatura o determină pe Marianne Birthler să facă pledoarie pentru susţinerea instituţiilor non-guvernamentale - nu doar prin cuvinte frumoase, ci şi prin sprijin material.

Autori: Marcel Fürstenau / Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz