Procurorii de seră

Noul Cod Penal adoptat în 2009 urmează să intre în vigoare la 1 februarie 2014 după o perioadă foarte îndelungată de dezbateri şi pregătiri. Cu toate acestea o iniţiativă recentă propune o nouă modificare de ultimă oră. Liberalii au propus abrogarea Art. 276 care, în opinia lor, ar putea aduce o gravă limitare a libertăţii cuvântului şi a presei.

Articolul în cauză a fost inserat în noul Cod Penal la capitolul “Presiuni asupra Justiţiei” şi are următorul conţinut: „Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenţa sau intimida, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.”

La cine se referă articolul? Nu este clar. Aşa cum este formulat, oricine poate intra în sfera sa de cuprindere, fie că este avocat al apărării, acuzat, zarist sau oricine altcineva. Unul dintre senatorii foarte activi ai majorităţii, juristul Toni Greblă de la PSD, a dezaprobat iniţiativa PNL argumentând că este neadecvată, deoarece articolul invocat s-ar referi exclusiv la inculpatul care ar putea folosi discreditarea procurorilor sau judecătorilor ca strategie de apărare. În contextul strict al Titlului IV, „Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei”, argumentaţia senatorului PSD, Toni Greblă, are sens, dar totuşi, câtă vreme articolul nu precizează la cine se referă şi lasă deschise toate posibilităţile, atunci ne putem uşor imagina că ziariştii vor fi primii care vor cădea sub incidenţa acestui text.

Să ne amintim polemica iscată de raportul Comisiei Europene din vara anului trecut care a recomandat protejarea magistraţilor de criticile rău intenţionate din presă. E adevărat că presa nu este prin definiţie bine intenţionată şi că scopurile ei pot fi foarte diverse, dar cum să faci diferenţa dintre „presa bună” şi „presa rea”? Simplu, ar răspunde unii, dar, dacă putem admite că e uşor într-o anumită circumstanţă să deosebeşti bunele intenţii de cele rele, nu este la fel de uşor să institui o regulă cu ajutorul căreia să poţi bloca intenţiile rele de fiecare dată. Cu alte cuvinte, dacă îi pedepseşti o dată pe ziariştii care l-au discreditat pe un magistrat cinstit, s-ar putea ca a doua oară să-i pedepseşti pe ziariştii de bună credinţă care l-au criticat pe un magistrat corupt. Răul se rafinează neîncetat şi ne putem trezi la un moment dat că am adoptat reguli care merg exact împotriva justiţiei. De fapt libertatea cuvântului nu este un scop în sine chiar dacă figurează printre drepturile fundamentale ale omului, ci are ea însăşi ca scop împlinirea justiţiei în toate sensurile posibile.

Întâmplarea face să avem la îndemână un exemplu bun. Cazul comisarului Traian Berbeceanu ar putea să aducă în actualitate art. 276 din noul Cod Penal, căci afirmaţiile privitoare la corupţia unor procurori DIICOT ar putea părea tocmai „presiuni asupra justiţiei”. Nu ştim dacă sunt sau nu presiuni rău intenţionate, dar este evident că împlinirea justiţiei pretinde să ştim dacă lucrurile stau aşa şi nu altfel. Cazul Berbeceanu, aşa cum apare el astăzi, ne sugerează că art. 276 ar putea fi nepotrivit chiar şi atunci când nu se referă la presă, ci exclusiv la cel inculpat.

Art. 276 nu a intrat în vigoare şi nu poate fi invocat, dar va putea fi invocat pe viitor atunci când procurorii astăzi elogiaţi din motive circumstanţiale ar putea deveni mâine o castă intangibilă. Cum să mai critici un procuror dacă rişti un an de închisoare? E posibil să nu poţi demonstra în cele din urmă adevărul spuselor tale (aşa cum se întâmplă de multe ori şi procurorilor!) şi atunci din postura de justiţiar te ve găsi subit în aceea de infractor expus dispreţului public.

Liberalii au dreptate. Chiar dacă ţara are nevoie de o clasă de procurori duri şi incoruptibili, ei nu vor apărea dacă sunt potejaţi de critică prin lege. Excesul de protecţie va produce magistraţi de seră sau o rafinată corupţie la puterea a doua.