Profeţiile unui „guru” al finanţelor: Unde greşeşte Merkel

George Soros nu este primul care critică modul în care europenii înţeleg să înfrunte criza datoriilor şi a monedei lor comune. Şi nu este nici prima oară că miliardarul american emite obiecţii şi face recomandări apte să influenţeze nu numai politica fiscală a cancelariilor occidentale ci şi pieţele financiare. Ceea ce surprinde însă în recentele declaraţii făcute revistei DER SPIEGEL de Soros, opinii reperate cvasi instantaneu de agenţiile internaţionale de presă, este modul foarte direct în care „atacă” cursul „impus” de cancelara Angela Merkel partenerilor europeni.

Unde a greşit Angela Merkel

Momentul ales de Soros pentru a se „destăinui” hebdomadarului german este bine ales: în ajunul unei reuniuni la Berlin, la nivel de experţi, vizînd noua arhitectură a pieţei financiare şi cu trei zile înaintea întrunirii miniştrilor europeni de finanţe, miercuri, spre a da undă verde pachetului de ajutor de 130 de miliarde de euro pentru Grecia.

După ce face o piruetă măgulitoare, recunoscînd că admiră performanţele de lider ale cancelarei Merkel, Soros consideră că din păcate, şefa guvernului de la Berlin împinge Europa într-o direcţie greşită.

Genialul speculant, devenit şi un Mecena, aidoma unui terapeut, face şi recomandări: economia statelor europene lovite de criză trebuie reanimată prin perfuzii financiare şi nu prin constrîngerea guvernelor lor de a economisi la sînge. Riscul unei excesive politici de austeritate este de a repeta erorile comise de America în 1929, care au dus la marea depresie. Or, afirmă Soros, Angela Merkel nu pricepe deloc acest lucru”.

Limitele solidarităţii

Nu mai tîrziu decît după Forumul Economic Mondial de la Davos, laureatul Nobelului pentru Economie, Jospeh Stiglitz, într-un interviu acordat cotidianului berlinez TAZ, ridica obiecţii asemănătoare, dar mult mai blînde, regretînd că, deşi Angela Merkel în discursul ei oficial rostit în mondena staţiune montană a invocat termenul de solidaritate, nu a acceptat să suplimenteze dimensiunile umbrelei de salvare. Uzînd de o comparaţie plastică, Stiglitz afirma că a fi solidar cu un membru al familiei bolnav de cancer presupune să-l cerţi pentru că a fumat prea mult, dar să-i plăteşti totuşi cea mai scumpă şi eficientă terapie. Or, ascultînd mai departe discursul cancelarei germane, Stiglitz deduce că pentru Merkel solidaritatea înseamnă ca rubedeniile nici să nu-l viziteze pe bolnav în spital şi nici să nu-i plătească terapia.

Economistul american crede că politica germană pune un accent unilateral pe disciplina fiscală. Or, ieşirea din criză nu presupune doar economii, doar punerea unor cătuşe financiare ci şi mai mulţi bani. Stiglitz recomandă Germaniei să-şi reducă exporturile şi să importe mai mult din celelalte state, să redistribuie avuţia naţională de sus în jos, printr-o politică fiscală adecvată şi printr-o sporire a salariilor, să investească masiv în infrastructură, în educaţie şi învăţămînt, în promovarea surselor de energie alternativă.

In context, laureatul Nobelului pentru economie readuce în discuţie principiul solidarităţii, invitînd Europa ca împreună să afle măsurile potrivite, adaptate specificului fiecărei ţări. Piaţa comună este un lucru bun dar ridicarea barierelor comerciale nu înseamnă totul. Dacă autentica solidaritate nu este practicată, cetăţenii nu vor mai sprijini mult timp de acum înainte proiectul Europa.

Simple sfaturi sau profeţii?

Nu se ştie în ce măsură este dispusă Angela Merkel să ţină cont de recomandările laureatului Nobelului pentru economie sau, mai nou, ale miliardarului american. Că unele din opiniile lui George Soros se întîlnesc cu cele ale nobelizatului său compatriot, ar putea mări forţa lor de convingere…

Europa trebuie să fie capabilă să-şi rezolve problemele, fără ajutorul FMI, cu atît mai mult cu cît erorile comise de politica europeană sunt cele care au generat criza. Acordarea de credite de ajutor Greciei doar în schimbul unor dobînzi ridicate a constituit o eroare, care a făcut ca ţara să nu mai poată fi salvată. Italia este pîndită de acelaşi risc dacă va fi obligată să îmbrace cămaşa de forţă.

În viziunea lui Soros, un faliment al Greciei ar agrava criza, antrenînd în vîrtejul ei şi Spania şi Italia, ceea ce ar însemna destrămarea Europei. Dar, punînd surdină scenariului catastrofic, miliardarul american, care şi-a cîştigat averile speculînd masiv la bursă, administrînd fonduri Hedge, crede că Europa va salva totuşi Grecia.

Dezamăgit şi de politica americană, de candidaţii republicani şi de oportunismul lui Obama, pe care nu-l va mai sprijini în actuala campanie electorală, George Soros şi-a manifestat simpatia faţă de membrii mişcării Occupy, faţă de victimele crizei financiare care, avînd ele de suportat pierderile de pe Wall Street, au şi toate motivele să se plîngă.

Nu este singurul miliardar care, ajuns la o venerabilă vîrstă, îşi dezvăluie simpatiile faţă de stînga, calităţile de filantrop, asumîndu-şi fără riscuri deplina libertate de a-i critica pe puternicii zilei.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Robert Schwartz