Profet, gigant al literaturii, glas al conştiinţei

De numele său se leagă multe expresii: gigant al literaturii, dizident, luptător pentru drepturile omului, profet, instanţă morală. În toată lumea el a fost admirat pentru curajul de a-i înfrunta în fosta Uniune Sovietică pe dictatorii comunişti. Nici o ameninţare, nici pedeapsa cu închisoarea, nici exilul nu l-au oprit să nu spună adevărul şi să scrie despre ce s-a petrecut în fostul Bloc răsăritean. Acum Soljeniţîn, laureatul premiului Nobel pentru literatură şi autorul Arhipelagului Gulag a încetat din viaţă la vârsta de 89 de ani în urma unui stop cardiac.

Tema sa predilectă a fost cea a valorilor umane. A urât minciuna şi a combătut sistemul mincinos în toate scrierile sale, ca de exemplu neadevărurile răspândite de comunişti despre Revoluţia din octombrie. Soljeniţîn a dezgolit marea revoluţie de mitul în care era învăluită. Mult timp stăpânii Kremlinului au întreţinut mitul paradisului pe pământ din statul muncitorilor şi ţăranilor. În cărţile sale “ Primul cerc”,”Arhipelagul Gulag” şi în alte opere laureatul premiului Nobel pentru literatură a descris viaţa a milioane de oameni nevinovaţi deţinuţi în lagărele de muncă forţată din fostul Imperiu roşu.

După prăpbuşirea Uniunii Sovietice noii potentaţi de la Moscova au părut amnezici. Din nou Soljeniţîn a criticat incapacitatea lor de a stabiliza economia, peremiţând dezvoltarea unui capitalism sălbatec care a dus la distrugerea bogăţiilor Rusiei.

Nici pentru Occident Soljeniţîn nu a fost un partener comod. El a fost un democrat, dar a avut o atitudine critică faţă de părţile negative ale sistemului de partid. El i-a avertizat pe ruşi, îndemnându-i să nu imite Occidentul întru totul. Scriitorul dizident a fost un creştin ortodox convins. În Vest mulţi nu au înţeles rigurozitatea sa morală într-o vreme a relativismului. Toată viaţa Soljeniţîn a lucrat cu o disciplină de fier la operele sale. La bătrâneţe însă a evitat să mai stea de vorbă cu ziariştii şi reprezentanţii mass-mediei.

Odată cu dispariţia sa din viaţă, Rusia pierde un patriot iar Germania un prieten. De neuitat rămâne momentul când comuniştii l-au expulzat în 1974 pe Soljeniţîn în Germania unde a locuit la prietenul său, scriitorul Heinrich Boell. Soljeniţîn a cunoscut şi iubit cultura germanăşi această admiraţie a încercat să o transmită şi copiilor lui.

Aparţinând generaţiei care a luat parte la cel de al doilea război mondial el a militat toată viaţa pentru reconcilierea ambelor popoare. «Mi-a devenit clar, scria Soljeniţîn că linia care desprate binele de rău nu există nici între state, nici între clasele sociale sau partide, ci în sufletul fiecărui om în parte”.