Noua elită socială

Sub acoperirea secretului înfricoșător al serviciului, înalți funcționari de la Interne făceau cumpărături personale cât se poate de elocvente. Preluând o parafrază la modă: ”spune-mi ce cumperi ca să-ți spun cine ești!”

Mai demult aflam ce comanda un fost prim-ministru din fondurile de protocol, descoperindu-l atunci, sub chipul intelectualului sobru, pe omul expus tuturor tentațiilor senzuale și chiar prea puțin dispus să le reziste, astăzi vedem cum oameni în uniformă absorbiți, în aparență, de asceza profesională, se dedică unor treburi domestice de-a dreptul înduioșătoare. Cine cumpără ”căsuțe de păpuși cu nisipar și tobogan, cărți de joc, darts cu săgeți, arcuri de tir, plase de tir etc” se îngrijește, cu siguranță, de fericirea copiilor și nepoților săi. Atâta doar că, în cazul lor, nu mai e doar o lipsă de măsură, ci o fraudă organizată la scară mare.

Dar ceea ce ne atrage atenția, în primă instanță, este destinația acestor bani, investiți în orizontul familiei. Severii ofițeri de la DIPI ni se dezvăluie ca buni tați de familie, preocupați să construiască case, să le decoreze, să paveze curțile și aleile care duc la garaj, să amenjeze grădina și spațiile de joacă pentru copii, să întrețină o mondenitate cordială și profitabilă cu cei asemenea lor, prin cadouri și invitații reciproce (spicuim din raportul procurorilor: ”cuptor electric, în valoare de circa 17.000 lei, stilouri în valoare de 13.000 lei, uniforme de chestor, pavele, cărți în ediții de lux, legate în piele, pe comandă, mese festive, etc”).

Prin comparație, o veche elită burgheză își cheltuia banii întreținând dansatoare la operă sau actrițe și cântărețe de cabaret, evadând din universul sever al familiei guvernat de o strictă conveniență. Dacă demnitarii de odinioară își risipeau averile alimentând un spațiu echivoc de galanterie, artă și prostituție, demnitarii de azi sunt ”virtuoși” și dedicați trup și suflet propriilor familii, din bani publici.

Fostul premier Năstase păruse și el emblematic pentru vremurile noi, dacă judecăm după acuzațiile aduse și care evocau în mare parte cheltuieli familiale, iar fostul președinte Băsescu păruse și pare pe mai departe preocupat cu predilecție de siguranța propriei casei. E oare întâmplător că Traian Băsescu se plasează azi de partea lui Petre Tobă? Nu cumva a întrevăzut în acele acuzații ceva care îi seamănă, aceeași solidă loialitate de clan? Aceeași ”virtute” finanțată secret cu fonduri publice?

Unde sunt moștenitorii dezabuzați care își cheltuiau averile prin tripouri, care cultivau desfrâul estetizant ca pe o provocare adresată ”stupidității” burgheze? Astăzi elita noastră e făcută din self-made men care respectă virtutea familiei și care fură de la buget ca să-și împodobească ”gineceul” în care domină soții energice și lacome, cu simțul acut al competiției sociale. Copiii sunt asemenea lor, dedicați și loiali, căci nu au nici ei alt crez decât prosperitatea personală pe care numai solidaritatea de clan o poate garanta. Corupția (poate ca întotdeauna) avansează sub chipul virtuții.