Propagandă neonazistă în curtea şcolii

Pare o simplă reclamă turistică. Vorbeşte despre aventură şi experienţe ieşite din comun pe cărările Alpilor. Doar că reclama, inclusă într-un CD care circulă prin şcolile germane şi al cărui conţinut a fost încărcat şi pe Internet, este produsă de Tinerii Naţional-Democraţi, organizaţia de tineret a grupării neonaziste NPD.

"Nu permiteţi vreunui profesor politic corect să vă confişte acest CD". Tinerii sunt una dintre ţintele favorite ale neo-naziştilor. Iar după tinerii din ziua de azi trebuie să alergi nu doar prin curtea şcolii ci şi în lumea virtuală, motiv pentru care NPD-ul se dă cool şi îi invită pe adolescenţi la prietenie pe Facebook. Acestea fiind zise, să cânte muzica: pe CD-ul extremei drepte sunt imprimate piese cu titluri mai mult decât rebele: "Chemare la revoltă", de pildă.

Statisticile arată că bazinul electoral din care îşi trage NPD cei mai mulţi votanţi este grupul tinerilor de 18-25 de ani. Nu-s mulţi: la alegerile pentru Parlamentul oraşului Berlin, scorul a fost de 3,5%. Relativ irelevant dar, oricum, mult peste alte categorii de vârstă (la peste 60 de ani, de exemplu, scorul a fost de 1,2%).

"Căutăm oameni tineri pe care să îi sensibilizăm în privinţa politicii. Şi pe care să îi şi atragem de partea noastră", admite Julian Monaco, unul dintre liderii NPD, explicând că muzica are o putere specială de a transmite mesaje politice.

Conform lui Monaco, aproximativ 40.000 de astfel de CD-uri au fost împărţite în curţile şcolilor sau vândute unor grupuri interesate. Oficialităţile de la Berlin nu cred că cifrele vehiculate reflectă realitatea ci sunt doar o tentativă de a da mai multă importanţă decât cea cuvenită unui fenomen, totuşi, marginal.

Multe sau puţine, muzică sau nu, CD-urile distribuite în curtea şcolii încalcă legislaţia care interzice publicitate politică în aceste spaţii. Din 13 martie există, de altfel, şi o interdicţie oficială împotriva distribuirii sau promovării CD-ului. Motivaţia autorităţilor federale: conţinutul are efect de dezorientare social-etică iar cântecele proslăvesc naţional-socialismul.

Pe de altă parte, oficialii de la Berlin cred că există suficiente programe de sensibilizare a elevilor, iar sistemul preventiv din şcoli este funcţional, astfel că tentativele sfârşesc de cele mai multe ori cu plângeri depuse la poliţie împotriva distribuitorilor.

Şi, totuşi, autorităţile federale avertizează că tinerii sunt uşor de influenţat prin muzică. NPD profită de această "slăbiciune" şi încearcă să-şi deschidă astfel porţi prin care să racoleze susţinători. Pentru aceasta, cred reprezentanţii asociaţiilor de consiliere şcolară, e nevoie ca elevii să primească, în şcoli, îndrumare cu privire la modul în care se pot feri de agresivitatea propagandei neo-naziste.

Mai ales că o mare parte din societate - inclusiv tineretul - continuă să îşi imagineze neonaziştii ca fiind nişte indivizi încălţaţi în cizme şi raşi în cap, aşa cum se etalau susţinătorii NPD în urmă cu un deceniu. Pletele nu mai sunt un tabu, la fel cum, iată, nici muzica nu mai este; se ascultă pop, rock şi hip-hop, camuflând mesajele neonaziste în texte altfel deosebit de decente.

Generaţia digitală nu pare, însă, foarte convinsă: pe Facebook, Tineretul Naţional-Democrat are 6000 de like-uri în vreme ce 120.000 de like-uri a adunat o grupare ("Kein Bock auf Nazis") care militează împotriva accesului mesajelor neo-naziste în societatea germană.