Propagarea bancnotelor şi a viruşilor

După ce gripa aviară s-a răspândit în estul Europei şi în Turcia, au existat cazuri de alarmă şi în ţările Uniunii Europene, la început unele dezminţite, apoi altele confirmate. Localizarea acestor puncte a dat naştere unui „model al propagării fricii“. După acelaşi model s-ar putea propaga şi viruşii în cazul unei eventuale epidemii reale, ei fiind împrăştiaţi de călătorii ce se deplasează pe glob conform unui comportament care nu este nicidecum haotic, ci supus unor legitimităţi.

Fizicianul Dirk Brokmann de la Institutul Max Planck de Dinamică şi Autoorganizare din Göttingen a ajuns la această concluzie, după ce a studiat comportamentul de voiaj al americanilor. La baza unei cercetări riguroase s-a aflat... un joc în Internet. Începând din 1998, milioane de cetăţeni americani se distrează, anunţând pe pagina web www.wheresgeorge.com locul unde a ajuns una din cele 70 de milioane de hârtii de un dolar marcate. Împrăştiate de călători, care le dau mereu mai departe, bancnotele călătoresc prin Statele Unite - „exact precum viruşii“, consideră Dirk Brockmann. În urmă cu 4 ani, acesta a avut ideea să transpună într-un model matematic datele deplasării banilor. Studiul său, publicat recent în revista „Nature“, poartă titlul „Dansul dolarilor“. Brockmann este convins că, în cazul dramatic al unei pandemii, deplasarea viruşilor pe glob ar avea loc după acelaşi model ca şi cea a bancnotelor.

Înainte să existe cale ferată, automobile şi avioane, deplasarea bolnavilor infectaţi atingea o medie de 20 km pe zi; aşa încât propagarea epidemiilor avea loc în valuri. Astăzi contaminarea de la un bolnav la altul poate avea loc la mii de km. Fizicianul german a valorificat cu ajutorul unui program de computer datele referitoare la momentul şi locul semnalării unui număr de aproape 500.000 de bancnote. Programul a citit aproximativ 1,2 milioane de anunţuri şi, în mod surprinzător, a livrat într-adevăr cifre care erau supuse unor periodicităţi caracteristice.

În comportamentul de voiaj s-a constatat o dependenţă constantă între lungimea segmentului parcurs şi frecvenţa deplasărilor. Numai 7,8 % din bancnote au parcurs într-o săptămână distanţe mai mari de 800 km, iar 11,3 % au ajuns mai departe de 50 km; majoritatea de 80,9 % din bancnote nu au ajuns nici măcar la 50 km, dintre acestea foarte multe rămânând pe loc. Reprezentarea grafică este o curbă ce descreşte regulat, o funcţie matematică. Distanţa parcursă de bancnote – implicit şi de eventualii viruşi – s-a dovedit a fi invers proporţională cu frecvenţa călătoriilor.

Această regularitate va constitui baza unei prognoze în cazul unei pandemii, prognoză ce va fi valabilă în egală măsură şi pentru Europa. Se va putea spune de unde, încotro ajung deosebit de repede banii, deci şi posibilii viruşi. Brockmann a realizat anul trecut modele pentru Germania, pe baza cărora să poată fi făcute prognoze. El a ţinut seama de densitatea populaţiei pe regiuni, de atractivitatea ţintei călătoriilor, precum şi de alte aspecte sociale, culturale şi demografice.