Propunerea unui preşedinte disperat

Profanarea Coranului, a cadavrelor şi, recent, atacul sângeros comis de un soldat american: imaginea trupelor internaţionale, prezente în Hindukuş, are enorm de suferit. Din cauza comportamentului soldaţilor americani, populaţia din Afganistan şi-a pierdut orice urmă de simpatie faţă de occident şi faţă de ISAF. De aceea dorinţa preşedintelui Karzai care a propus o retragere rapidă a trupelor internaţionale este de înţeles.

Cererea sa ar trebui să ajungă şi la urechile statelor implicate, căci misiunea din Afganistan nu este numai scumpă şi păguboasă. Perspectivele de viitor ale Afganistanului sunt incerte, iar în multe ţări prezenţa la Hindukuş a militarilor străini nu prea mai e privită cu ochi buni. Nu întâmplător SUA au anunţat, abia la începutul anului, retragerea trupelor NATO din Afganistan în 2013. Încetarea mai devreme a conflictului ar fi mană cerească pentru preşedintele Barack Obama în acest an electoral.

Dar, în chestiunea Afganistanului, domină precauţia şi neîncrederea. Armata şi Poliţia încă nu sunt capabile să asigure securitatea. Forţele de menţinere a securităţii nu sunt suficient pregătite, iar structura acestora le oferă talibanilor numeroase posibilităţi de inflitrare.

Strategia privind transferul de putere către conducerea afgană, în 2014, nu a fost pusă la punct, iar predarea, în 2013, a răspunderii securităţii, aşa cum a sugerat preşedintele Karzai, nu are nicio bază. E greu de crezut că forţele naţionale vor fi în stare să umple golul de securitate pe care l-ar crea plecarea celor 130.000 de soldaţi ISAF. O retragere pripită ar fi cel mai sumbru scenariu posibil şi ar putea arunca ţara într-un nou război civil.

De aceea propunerea lui Hamid Karzai este ciudată. Preşedintele, care rezistă la putere de atâta vreme tocmai datorită prezenţei trupelor străine, ar vrea mai degrabă să le vadă plecate cât mai curând. Fără militarii ISAF, sistemul său bazat pe corupţie şi nepotism, s-ar prăbuşi rapid. Pierderea puterii ar fi doar o chestiune de timp.

Curajul sugestiei sale izvorăşte din disperare. Preşedintele puţin respectat în ţara sa încearcă să intre în graţiile talibanilor pentru a-şi asigura supravieţuirea. Karzai vrea să scape rapid de imaginea pe care o are în ochii talibanilor, aceea de marionetă a străinătăţii. Dar calculele sale ar putea fi o eroare tristă. Talibanii nu au nevoie de el. Acum sunt destul de puternici cât să negocieze şi singuri cu americanii şi, pentru a pune mâna pe putere, nu mai aşteaptă decât retragerea completă a trupelor internaţionale. La un deceniu de la începerea misiunii în Afganistan, occidentul ar rămâne din nou cu mâinile goale.

Autor: Daniel Scheschkewitz, Claudia Ştefan
Redactor: Medana Weident