Protecţia surselor vs. combaterea terorismului

Constituţia germană garantează libertatea presei şi pe cea de opinie. În articolul 5 al legii Fundamentale este stipulat:

"Fiecare are dreptul să îşi exprime liber opinia prin cuvânt, scris sau imagine, să o răspândească pe aceasta şi să se informeze din surse general accesibile fără niciun fel de obstacol. Libertatea presei şi libertatea relatărilor prin radio şi televiziune este garantată. Cenzura este interzisă".

Într-adevăr, multe state invidiază Germania pentru peisajul său mediatic extrem de variat şi, poate mai ales, pentru sistemul său de televiziuni şi radiouri publice. Dar să nu credem că ţara ar fi perfecţiunea întruchipată. Organizaţia Reporteri fără Frontiere acuză Berlinul pentru protecţia insuficientă a surselor. Astfel, susţine ONG-ul, comunicaţiile dintre jurnalişti şi informatorii lor nu ar rămâne secrete. Dar orice investigaţie presupune protecţia surselor de informaţie - altfel cine ar mai fi dispus să dezvăluie ceva unui ziarist, dacă acesta din urmă nu poate garanta anonimitate?!

După atentatele din 11 septembrie 2001, din Statele Unite, au existat şi există în continuare mai multe procese intentate unor jurnalişti din Germania pentru "complicitate la divulgarea unor secrete de stat". Sub acest pretext, organele statului încearcă de fapt să obţină numele celor care le-au furnizat informaţii jurnaliştilor de investigaţie.

Ministrul german al justiţiei, doamna Sabine Leutheusser-Schnarrenberger, a anunţat că pregăteşte un proiect de lege, care ar fi menit să-i protejeze pe jurnalişti de asemenea acţiuni ale procuraturii.

„Vom avea grijă să întărim libertatea presei. Jurnaliştii vor fi mai bine protejaţi de percheziţii şi confiscări, de exemplu. Şi ne vom asigura că ziariştii nu vor mai putea fi acuzaţi de niciun fel de complicitate pentru faptul că au publicat material ce le-a fost livrat".

ONG-urile au apreciat în acest context faptul că Instanţa Supremă germană a declarat neconstituţională legea care obliga societăţile de telecomunicaţii să stocheze timp de şase luni toate datele convorbirilor sau mesajelor clienţilor lor. Dar chiar dacă această lege a fost retrasă de guvern în urma deciziei Curţii Constituţionale, este posibil ca o nouă iniţiativă de acest fel să fie introdusă cât de curând, având în vedere că directiva UE în acest sens este încă în vigoare.

Un moment crucial pentru libertatea presei germane a fost procesul câştigat de săptămânalul Spiegel în 1966. Revista publicase anterior un amplu articol despre situaţia militară a Germaniei şi despre operaţiuni NATO şi fusese acuzată de înaltă trădare. În textul deciziei Curţii este scris astfel:

„O presă liberă, necontrolată de sistemul public, nesupusă cenzurii este un element fundamental al oricărui stat liber. Cu atât mai mult este indispensabilă pentru o democraţie modernă o presă liberă, care se ocupă cu regularitate de teme politice".

În clasamentul indicelui de libertate a presei realizat de organizaţia Reporteri fără Frontiere, Germania ocupă în prezent locul al 18-lea în lume.

Autori: Monika Dittrich/ Laurenţiu Diaconu-Colintineanu
Redactor: Robert Schwartz